În Duminica a 6-a după Paști, a Orbului din naștere, 17 mai 2026, duminica dinaintea hramului Bisericii „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Bacău, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la acest vechi și reprezentativ lăcaș de cult băcăuan, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte părinți consilieri și inspectori eparhiali, membri ai Cancelariei eparhiale, precum și slujitori ai parohiilor din municipiu și din împrejurimi.
La slujbă au participat oficialități locale și numeroși credincioși veniți din toate parohiile orașului pentru a lua parte la acest moment de sărbătoare și binecuvântare pentru comunitatea parohială. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul „Diaconia” al Catedralei arhiepiscopale din Roman.
Din încredințarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, cuvântul de învățătură a fost rostit de părintele Ciprian Ignat, secretar eparhial, care a tâlcuit sensurile duhovnicești ale pericopei evanghelice rânduite în această duminică. În cuvântul său, părintele secretar a arătat că Evanghelia Vindecării Orbului din naștere „ne arată cum Iisus transformă o suferință fizică într-o mărturie a slavei divine. Minunea evidențiază credința smerită a omului vindecat, în contrast cu orbirea spirituală a celor care au refuzat să creadă”.
După încheierea Sfintei Liturghii, IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim a oficiat slujba de sfințire a noilor clopote ale bisericii, turnate special pentru acest monument istoric la SC Turnătorie Clopote Blotor SRL din Maramureș. Cele trei clopote, împreună cu sistemul de automatizare, au fost donate comunității parohiale de familia dlui Ioan Boronea, fiu al parohiei și sprijinitor constant al activităților desfășurate aici.
În cuvântul adresat celor prezenți, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a evidențiat importanța clopotelor în viața liturgică și spirituală a Bisericii, acestea fiind chemare la rugăciune, la unitate și la trezvie sufletească. În acest context chiriarhul i-a acordat domnului Ioan Boronea Ordinul Melchisedec Clasa I pentru mireni, iar dnei Cătălina Boronea i-a oferit o icoană cu Maica Domnului. Ordinul „Melchisedec Ștefănescu” (clasa I) este cea mai înaltă distincție eparhială pentru mireni oferită de Arhiepiscopia Romanului și Bacăului. Instituită de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim, această onoare este acordată personalităților și binefăcătorilor care s-au remarcat prin susținerea vieții culturale, medicale și a activităților spirituale. Această distincție reprezintă un gest de înaltă prețuire a eparhiei față de cei care sprijină misiunea Bisericii și a comunității.
Totodată, Înaltpreasfinția Sa i-a felicitat pe preoții slujitori ai acestei biserici – părintele Adrian Ciobanu, părintele Ionuț Comisu și părintele Ioan Chiribău – precum și întreaga comunitate parohială pentru lucrările de înfrumusețare și restaurare realizate în ultimii ani la acest sfânt locaș.
Ridicată între anii 1842-1845 de postelnicul Enachi Crupenschi și serdarul Antohi Bârzu, Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” reprezintă singura ctitorie boierească din municipiul Bacău. Începând cu anul 1846, în incinta sa a funcționat „Școala catihetică”, unde se pregăteau candidații pentru Seminarul de la Socola. Lăcașul impresionează prin pictura interioară realizată în anii 1923 și 1967, restaurată ulterior între 1980-1984. Pictura din 1923, executată după desenele lui George Sterian, a devenit un reper artistic important, modelele sale fiind folosite ulterior și la pictura Mănăstirii Curtea de Argeș.
La final, părintele paroh Adrian Ciobanu și pr. Slujitor Ionuț Comisu au adresat cuvânt de mulțumire Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim pentru prezența și binecuvântarea oferite comunității, părinților și diaconilor coslujitori pentru împreuna-rugăciune, familiei domnului Ioan Boronea pentru generoasa donație făcută bisericii, precum și tuturor credincioșilor care susțin și însuflețesc viața acestei parohii.
Momentul sfințirii noilor clopote este nu doar un eveniment de patrimoniu și continuitate istorică, ci și o mărturie vie a solidarității și dragostei față de Biserică și valorile credinței strămoșești. (Mioara Ignat)



