Pentru Eparhia Romanului și Bacăului, sărbătoarea Sfântului Emilian de la Durostor, prăznuit de biserica noastră pe 18 iulie, înseamnă hramul mănăstirii Ciolpani. Și în acest an, sute de pelerini și credincioși din zona Bacăului și nu numai, și-au îndreptat pașii spre această oază de rugăciune, situată în apropierea orașului Buhuși, pentru a se reculege într-una dintre cele mai frumoase și apreciate așezăminte monahale din această zonă a Moldovei. Astăzi, la ceasul festinului duhovnicesc al Dumnezeieștii Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim s-a rugat, dimpreună cu un sobor de ieromonahi și preoți din mai multe zone, împletind frumusețea slujirii arhierești cu bucuria comuniunii sacre. În cadrul Sfintei Liturghii, copiii și maicile s-au cuminecat cu Sfântul Trup și Sânge al Mântuitorului Hristos, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de preotul Adrian Chirvase, protopop de Vaslui, care a vorbit despre importanța trăirii în iubirea Preasfintei Treimi, având ca model sfinții lui Dumnezeu. La final, ca o încununare a acestei sărbători, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a făcut un recurs la istoria de peste două decenii a actualei mănăstirii, ridicate în apropierea Runcului, acolo unde există mărturia viețuirii monahale încă din perioada Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, amintind și de faptul că aici, lângă biserica mare, se păstrează bisericuța de lemn închinată Sfântului Nicolae, dovada peremptorie a trăirii întru Hristos încă din veacul al XVI-lea,. ”Suntem în bucuria duhovnicească a județului Bacău, sărbătorim peste două decenii de când s-a pus temelia acestei mănăstiri. Se amintesc și se pomenesc ctitorii acestui așezământ, însă istoria continuă dincolo de anii 1990, căci pe aceste meleaguri au trăit oameni care și-au transfigurat viața încă din vremea lui Ștefan cel Mare. Este un ținut binecuvântat de Dumnezeu”, a declarat ÎPS Ioachim. ”Văd credincioși și maici, laolaltă în rugăciune, ceea ce înseamnă că Dumnezeu a vrut să locuiască în acest loc care constituie o poartă către cer, căci unde se așază o mănăstire, începe pridvorul Împărăție lui Dumnezeu. Aici timpul se transfigurează, iar pelerinii știu acest lucru și vin în acet loc pentru a se adăpa din izvorul inepuizabil al trăirii dreptei credințe. De aceea dăm slavă lui Dumnezeu pentru această împlinire în Duhul Sfânt”, a mai spus ierarhul în cuvântul său, evidențiind totodată frumusețea vieții monahale. ”Călugării și maicile se angajează la o viață de privațiuni, ei fiind asemănați cu îngerii, trimiși în lume să anunțe o altă stare de existență”, a precizat ÎPS Ioachim, mulțumind tuturor celor care au ales să petreacă această zi sfântă în comuniunea binecuvântată a mănăstirii Ciolpani.

Situată în partea de nord a judeţului Bacău, în apropierea oraşului Buhuşi, mănăstirea Ciolpani este cetatea spirituală, care înalţă pelerinii cu gândul la vechile sihăstrii din munţii Neamţului. Ea este construită pe locul unui vechi schit întemeiat de suliţaşul Ciolpan pe la anul 1590. În anul 1730 schitul de la Ciolpani, aflat într-o stare avansată de degradare, este refăcut de medelnicerul Teodor Cantacuzino, care ridică pe vechea temelie o bisericuţă cu hramul „Sf. Ier. Nicolae”.

Bisericuţa de lemn este una dintre cele mai mici biserici de lemn din Moldova. Tradiţia locală povesteşte despre existenţa unui schit de maici pe la sfârşitul sec. al XIX-lea. Această biserică a suferit modificări ulterioare, iar în anul 2002 a fost renovată. Ea a fost punctul de plecare pentru actuala mănăstire de la Ciolpani. Este o adevărată bijuterie din lemn de stejar şi este situată în cimitirul mănăstirii. După anul 1989, la iniţiativa credincioşilor din satele învecinate se reînfiinţează aşezământul monahal, sub coordonarea stareţului mănăstirii Runc. Astfel, în 1991 s-a purces la lucru pe terenul donat de un fost localnic, pe nume Petru Păduraru. Pentru început s-a construit un paraclis cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În anul 1993 s-a sfinţit locul pentru biserica mare, cu hramul „Sf. Mc. Emilian de Durostorum”. Construcţia bisericii a început în toamna anului 1993, iar lucrările au fost finalizate în anul 1997, când a avut loc şi sfinţirea întregului complex monahal, la data de 21 septembrie. Obştea mănăstirii numără în jur de 60 de vieţuitoare, care au ca duhovnic pe Arhim. Emilian Panait, iar stareţa mănăstirii este maica stavroforă Lucia Chirvase.