Marți, 2 decembrie, în ziua de pomenire a Sfinților Cuvioși Mărturisitori Paisie și Cleopa de la Sihăstria, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a oficiat Sfânta Liturghie în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim, în paraclisul reședinței arhiepiscopale de la Roman, cu prilejul hramului acestui sfânt lăcaș.
Cuvântul de învățătură a fost adresat celor prezenți de către Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim care a vorbit despre urmările decretului 410 în viața personalului monahal din mănăstirile românești, despre viața plină de virtuți și despre misiunea Sfinților Cuvioși Mărturisitori Paisie și Cleopa de la Sihăstria în perioada comunistă, părinți duhovnicești la școala cărora s-a format o generație de ucenici care astăzi sunt repere duhovnicești în viața credincioșilor:
„Sihăstria este un nume mare în ceea ce privește isihasmul românesc actual. O mănăstire unde, atunci când am intrat eu în obștea acelei mănăstiri, este vorba de toamna lui 1969, erau acești părinți pe care îi pomenim astăzi, în toată puterea lor duhovnicească și în toată maturitatea lor duhovnicească și aceasta am vrut să o afirm, pentru că îmi amintesc faptul că părinții de la Sihăstria au creat o școală duhovnicească. Pe atunci se desființaseră școlile monahale, seminariile teologice și facultățile, dar s-au creat niște oaze de spiritualitate s-au cetăți de scăpare, unde veneau și se închinau pelerinii, dar mai curând foștii călugări și călugărițe, care au suferit sau au căzut sub incidența decretului 410. Mănăstirea Sihăstria a fost considerată ca un fel de domiciliu forțat al multor călugări ale căror mănăstiri au fost închise, au fost lăsați pe drumuri mulți dintre ei. Dar ei au rămas cu Hristos, pentru faptul că au rămas în mănăstire unii părinți, cum au fost cei doi de care facem pomenire și au devenit sfinți. Aceștia și alții au salvat spiritualitatea românească în timp, pe vremuri de grele încercări, vremuri de restriște. Deși au suferit mult pentru aceasta, iată că au fost încoronați de biserică. [...] A fost voia lui Dumnezeu să particip într-un fel, să învăț și eu câte ceva la școala duhovnicească de la Sihăstria și a fost o șansă rânduită de Dumnezeu ca să intru în aceste obști unde erau niște sfinți”.
Oficierea Sfintei Liturghii cu prilejul pomenirii în calendar a celor doi sfinți cuvioși în Paraclisul reședinței eparhiale de la Roman a fost prilejuită de faptul că sfântul lăcaș este închinat Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria:
„Slavă Domnului că astăzi facem pentru prima dată pomenire a celor doi cuvioși de la Sihăstria pentru că am ținut mult, cunoscându-i, am ținut mult ca să fie prăznuiți în ziua pe care Sfântul Sinod a hotărât să fie ținută. Slavă Domnului că avem încă martiri și martori, pe care îi avem ca icoane, ca modele și care vor fi în continuare niște luminători ai lumii sau purtători de lumină necreată prin lumea aceasta, despre care am crezut că după epoca comunismului ateu va deveni o epocă de lumină, o epocă de pace, de liniște. Vă îndemn ca să rămâneți întru iubire lui Dumnezeu, în spiritualitatea celor care ne-au învățat cuvântul adevărului și dreapta credință și după aceea să ne împărtășim de spiritualitatea și de Duhul lor sfințit și sfințitor, fiind proclamați de acum ca Sfinți și poate este primul paraclis care primește acest hram cu cei doi sfinți cuvioși de la Sihăstria. Tot în zilele acestea a avut loc și trecerea la cele veșnice a Părintelui Ioanichie Bălan, care împreună cu cei doi sfinți formau o triadă și au format acea școală duhovnicească”.
De asemenea, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre o celebră fotografie care înfățișează obștea Mănăstirii Sihăstria din care au făcut parte sfinții pomeniți în această zi, dar și mulți alți părinți cu viață îmbunătățită, iar la picioarele acestora fotografia prezintă pe câțiva tineri, frați de mănăstire, aflați în perioada de noviciat, între care, pe atunci, și tânărul Ilie Giosanu:
„Atunci când i-am cunoscut, nu știam că aveam să realizez după 40 de ani că am stat la picioarele unor sfinți. Este o fotografie din anul 1970, când, în primăvara acelui an, Părintele Ioanichie Bălan a dus un fotograf din Târgu Neamț și ne-a adunat cu greu pe cei 100 și ceva de călugări, deoarece călugării fug de fotografii. Acea fotografie s-a transformat astăzi în icoană. Părintele Ioanichie, care era cercetător și a creat Patericul Românesc din aceste vieți monahale și din convorbirile cu ei, ridicase oarecum această spiritualitate din care se împărtășeau credincioșii, iar acea fotografie a rămas antologică, pentru faptul că mulți dintre cei care sunt acolo au fost declarați deja sfinți. Este vorba despre Părintele Petroniu, Părintele Cleopa și Părintele Paisie”.
În încheierea cuvântului Său, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre experiența personală de la Sihăstria petrecută în preajma și sub îndrumarea Sfântului Cuvios Paisie, mare făcător de minuni, și a Sfântului Cuvios Cleopa, marele misionar, dar și a Părintelui Ioanichie Balan, despre începuturile vieții sale monahale și seminariale, ascultările la care a fost pus în lavrele de spiritualitate monahală, sfaturile primite de la marii duhovnici și darurile cu care aceștia au fost binecuvântați de Dumnezeu.



