Marți, 25 martie, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Buna Vestire” Tisa Silvestri, cu prilejul hramului acestei oaze de spiritualitate monahală eparhială.
Mănăstirea băcăuană Tisa Silvestri a îmbrăcat veșmânt de sărbătoare cu prilejul slujbei de hram oficiate de un sobor de preoți, sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim. Încă de la primele ore ale dimineții, pelerinii participanți la acest moment de sărbătoare a hramului s-au întâlnit în rugăciune în atmosfera duhovnicească a obștii monahale de maici, coordonate de Stavrofora Teoctista Ungureanu, stareța mănăstirii.
După citirea pericopei evanghelice în cadrul liturgic, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a adresat maicilor și pelerinilor prezenți un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre semnificația teologică a Bunei Vestiri, subliniind faptul că ea reprezintă planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii prin întrupare: „Am putea să ne întrebăm ce este Buna Vestire? În grecește, termenul se traduce evanghelion, veste bună, cu referire la descoperirea tainei din veac. Troparul Praznicului de astăzi ne spune: Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea Tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face şi Gavriil Harul Îl binevesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu Dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te, cea Plină de har, Domnul este cu tine! Planul lui Dumnezeu este întruparea Sa. Asemenea unui părinte bun, când copiii fac anumite greșeli, ei încearcă să se derobeze de la ochii părintelui lor, care i-a născut cu voia lui Dumnezeu. Cele care sunteți mame știți că copiii vor câteodată să fie lăsați liberi din brațele ocrotitoare ale maicii, dar dând de inconfortul care este pe pământ, ar vrea să se urce imediat sau dacă se poate cât mai repede în brațele protectoare ale mamei, dar nu poate. Atunci, tu, ca mamă, te apleci înspre pământ pentru a recupera pe copil. Așa este și sărbătoarea de astăzi”.
De asemenea, Înaltpreasfinția sa a subliniat faptul că întruparea Fiului lui Dumnezeu a însemnat o reînnoire a firii umane și o bucurie pe care a adus-o umanității, așa cum anotimpul primăvara reînnoiește natura: „Astăzi s-a citit un fragment din textul evangheliei specific sărbătorii. Luna martie era considerată mai înainte ca fiind prima lună a anului. Astăzi, împărțirea anului are alte rosturi și alte socoteli. În luna martie începe primăvara. Florile se deschid, câmpul înverzește, toate încearcă să intre în viață. Așa vedem și noi intrarea în această lume a Domnului Iisus Hristos prin scara aceasta care este Maica Domnului”.
În finalul cuvântului său, Înaltpreasfinția sa a precizat faptul că deși în Vechiul Testament și în Sfintele Evanghelii nu se regăsesc foarte multe mărturii despre activitatea sa, Maica Domnului rămâne o prezență tainică ce își găsește identitatea în Fiul său, așa cum poate să-și găsească identitatea fiecare creștin care o cinstește și care rămâne în comuniune cu Dumnezeu:
„Despre Maica Domnului nu cunoaștem nimic din evanghelii, deoarece în Sfânta Scriptură se găsesc doar câteva pasaje în care apare ca personaj istoric care a avut comunicare cu cei care erau în jurul ei. Nu o avem descrisă în Sfânta Evanghelie cu lux de amănunte, așa cum avem viața Sfântului Ioan Botezătorul sau a Sfântului Proroc Ilie. Acesta este un mister pe care noi nu îl putem pătrunde cu mintea noastră. Noi nu încercăm să o vedem față către față, ci încercăm să vedem imaginea ei în icoană sau acolo unde este zugrăvită, care ne ghidează și ne îndreaptă către fața ei cea binevoitoare, către mâna ei cea ocrotitoare, către ochii ei cei pururea văzători pentru toată lumea, pe care ea o iubește atât de mult așa cum și-a iubit Fiul născut din ea. Ea apare pe fresca istoriei tocmai în acest moment când a ales-o Dumnezeu. Prima profeție despre Maica Domnului o avem chiar din Grădina Raiului, de unde au fost izgoniți primii oameni. Maica Domnului este noua Evă care a zdrobit capul șarpelui. În Vechiul Testament apare în câteva imagini tainice, însă pentru prima data se arată lumii în fragmentul evanghelic pe care l-am ascultat astăzi. Aici este o biografie doxologică. Maica Domnului nu se prezintă pe sine, ci spune: iată roaba Domnului! Așa și noi putem avea identitate în Hristos Domnul, asemenea Maicii Domnului dacă ne dedicăm total lui Dumnezeu și putem deveni fii după har ai lui Dumnezeu. De-a lungul activității pământești a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, El nu o numește pe mama Sa deoarece El are tainele Sale pe care le descoperă atât cât putem noi pricepe. Maica Domnului, chiar dacă nu este chemată pe nume de Fiul ei, ea rămâne cea plină de dar, deoarece legătura ontologică dintre mamă și fiu este indescriptibilă și nu o putem cunoaște. De aceea, este foarte bine să o acceptăm pe Maica Domului ca pe un mister. Ea a făcut multe minuni și acestea au fost scrise ulterior de sfinți, iar în acestea se vede grija ei pentru umanitate. Aceasta o vedem și la nunta din Cana Galileei când ea schimbă planul lui Dumnezeu. Ea schimbă planul lui Dumnezeu pentru noi dacă ne regăsim în aceeași legătură ontologică cum s-a găsit ea cu Fiul său”.
La finalul Sfintei Liturghii, în numele tuturor maicilor care se ostenesc în această mănăstire, părintele arhimandrit Pimen Costea, vicar eparhial și duhovnicul acestei oaze de spiritualitate monahală, a mulțumit Ierarhului pentru binecuvântare și prezență la ceas de rugăciune prilejuit de serbarea hramului închinat Maicii Domnului. Totodată, părintele vicar a mulțumit soborului de preoți care a participat la acest moment de bucurie duhovnicească, precum și pelerinilor.
Totodată, părintele vicar eparhial a vorbit despre calitatea de Maică a lui Dumnezeu a Fecioarei Maria, care s-a smerit pe sine pentru a se umple de Dumnezeu, așa cum fiecare dintre creștini, urmând acest model, poate renunța la tot ceea ce îi aparține pentru ca Dumnezeu să poată locui în inima lui:
„La sfârșitul acestei Sfinte Liturghii, Înaltpreasfințitul a cântat și a citit Imnul Acatist, o rugăciune care este închinată Maicii Domnului și care, dincolo de cuvinte, reprezintă un dialog dintre înger și Maica Domnului, purtat în Nazaretul Galileei. Acest dialog creștinii îl poartă de veacuri în amintirea acelei prezențe angelice din Nazaret. Această prezență nu este o simplă întâlnire, ci este prezența prin care Dumnezeu acceptă să Se coboare pe pământ, în mijlocul oamenilor. Ar fi putut-o face cu oricine, în orice loc, în orice timp. Însă nu s-a găsit acel om, acea persoană care să fie dispusă într-atât încât voia lui Dumnezeu să fie întru totul întru ea. De aceea, Maica Domnului este persoana care se deșartă pe sine și Dumnezeu umple acest gol lăsat de voia proprie a Maicii Domnului și Se întrupează. În vremea lui Solomon se spune că puterea lui Dumnezeu, norul care acoperise templul din Ierusalim, dădea pe afară, atât de multă slavă învăluia templul. Această fire umană limitată, receptacolul acesta al Treimii, se lasă de data aceasta, mărginită fiind, umplută de Creator, Care este infinit. Aceasta este Maica Domnului, cea care întru smerenia ei se pleacă întru totul voii lui Dumnezeu. Cu ce trebuie să rămânem din Evanghelia și sărbătoarea de astăzi este că dacă vrei să-L primești cu adevărat pe Dumnezeu în viața ta, trebuie să renunți definitiv la tot ceea ce îți aparține ca voie proprie, ca trăire de sine, ca tot ceea ce ar putea să împiedice pe Dumnezeu să locuiască în inima ta”.
Răspunsurile la strană au fost oferite de corul de maici al mănăstirii.