Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare a fost oficiată de cei doi ierarhi ai Eparhiei Romanului și Bacăului, cărora s-au adăugat în rugăciune preoți consilieri și inspectori eparhiali, preoți protopopi, precum și preoți și diaconi ai Catedralei arhiepiscopale din Roman. În atmosfera sobră specifică perioadei liturgice a Postului Mare au fost înălțate rugăciuni de mulțumire pentru binecuvântarea revărsată de Dumnezeu asupra Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim de-a lungul celor 72 de ani de viață.

Între reprezentanții autorităților centrale și locale care au participat la această sărbătoare amintim pe domnul Vasilică Daniel Harpa, Președintele Consiliului Județean Neamț, pe doamna Ionela-Cristina Breahnă-Pravăț, Președintele Consiliului Județean Bacău, și pe domnul Laurențiu Dan Leoreanu, primarul municipiului Roman, cărora s-au alăturat personalități ale vieții medicale, educaționale și administrative din județele Neamț și Bacău.

Slujirea liturgică a fost urmată de slujba Polihroniului, oficiată în semn de mulțumire adusă lui Dumnezeu la aniversarea zilei de naștere a Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim și pentru binefacerile revărsate asupra clerului și credincioșilor din ținutul binecuvântat al Eparhiei Romanului și Bacăului.

În cuvântul intitulat Dăruirea ca Taină..., adresat celor prezenți în numele membrilor administrației eparhiale, părintele arhimandrit Pimen Costea, vicar administrativ, a evidențiat câteva aspecte din viața Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, subliniind câteva dintre calitățile sale, între care pe cea de părinte duhovnicesc, de slujitor al marilor valori care definesc profilul uman și de arhiereu de vocație:

„Un părinte care nu vorbește despre iubire, ci o arată. Un slujitor al realității și al adevărului, care s-a convins că adevărata înțelepciune nu se găsește în cuvinte mari și multe, ci în gesturile simple, născute din inimă, mai ales atunci când te străduiești să înveți să te înțelegi pe tine însuți prin bunătatea pe care o împărtășești celorlalți. Un om pentru care adevărata înțelegere a lumii și cu lumea pornește din tăcerea inimii primenite și curățite de egoism, și din gesturile mărunte ale iubirii dăruitoare. Un arhiereu care a înțeles această chemare nu ca pe o demnitate, ci ca pe o cruce purtată cu bucurie și răbdare, ca pe o formă desăvârșită a iubirii pentru Dumnezeu și oameni. [...] Înaltpreasfințitul Ioachim este, pentru cei care-l cunosc, un ierarh care unește blândețea cu dreptatea, discernământul cu acribia, hotărârea cu delicatețea inimii, smerenia cu autoritatea, dreapta socoteală cu forța interioară. Un adevărat părinte pentru tineri, pentru monahi și monahii, pentru preoți și mireni, care seamănă mereu cuvânt de învățătură, duh de pace și încredere, îndemnând permanent la frumusețea lucrurilor simple și la lucrarea iubirii rodnice. Nu a vorbit doar despre milă și iubire, ci le‑a întrupat în gesturile discrete, în privirea caldă care mângâie, în tăcerea care binecuvântează, în rugăciunea care ridică”.

Cuvânt de felicitare a adresat și Preasfințitul Părinte Episcop-vicar Teofil Trotușanul care, referindu-se la pericopa evanghelică din această zi (Marcu 10, 32-45), a vorbit despre vrednicia de a sta în preajma unui ierarh și despre dorința celor care lucrează în administrația Eparhială și sprijină activitatea misionară a Întâistătătorului ei de a se ridica la înălțimea exigențelor pe care le presupune o astfel de chemare:

„Sfânta Evanghelie de astăzi ne-a amintit de momentul în care Mântuitorul Hristos Se îndrepta către Ierusalim și le-a vestit ucenicilor că se apropie pătimirea, moartea Sa și învierea. Iar doi dintre apostoli au venit cerându-I Mântuitorului să-i așeze de-a dreapta și de-a stânga, la care Mântuitorul le-a pus o întrebare: Oare puteți voi să beți paharul pe care-l beau Eu și să vă botezați cu botezul cu care Eu mă botez? Astăzi ne-ați invitat pe toți să stăm de-a dreapta și de-a stânga Înaltpreasfinției Voastre. Și această liturghie euharistică se cuvine să fie oficiată pentru că este o zi cu totul specială când Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darul vieții pe care vi l-a dăruit. El însă v-a mai dat și un pahar și un botez pe care îl duceți neîncetat pe calea slujirii și ne întrebăm: dacă ne-ați așezat de-a dreapta și de-a stânga Înaltpreasfinției voastre, oare noi vom putea să bem din acest pahar și să ne botezăm cu botezul cu care v-ați botezat? Evident este vorba de botezul slujirii și de încercările pe care le îngăduie Dumnezeu, le aduce și pe care le presupune o slujire la această înălțime sacerdotală”. 

În finalul cuvântului său, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul s-a referit la calitatea de părinte duhovnicesc și la cea de slujitor al Liturghiei pe care le împlinește Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, dar și la rugăciunea pentru fiii și fiicele eparhiei pe care un ierarh o înalță către Dumnezeu, având deplinătatea harului. În mod simbolic, la acest ceas aniversar, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a oferit Înaltpreasfinției Sale trei cărți care cuprind cele trei sfinte liturghii oficiate în cultul ortodox: a Sfântului Vasile cel Mare, a Sfântului Ioan Gură de Aur și a Sfântului Grigorie Dialogul.

„Am spus la momentul când am aniversat ziua înscăunării în demnitatea de arhiepiscop că am descoperit în Înaltpreasfinția Voastră un tată și un părinte. Astăzi adaug la această calitate și pe cea de sacerdot și slujitor. De aceea, îngăduiți să vă oferim în dar niște cărți de slujire. Sunt cele trei liturghii pe care noi le slujim în biserică. Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, a Marelui Vasile, pe care astăzi am săvâșit-o împreună pentru a cere de la Dumnezeu binecuvântare, și Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, rugându-vă ca în continuare să purtați această slujire aici, în Țara de Jos a Moldovei, și să ne primiți de-a dreapta și de-a stânga, povățuindu-ne cum să putem și noi să bem din acest pahar al slujirii și să ne botezăm cu botezul cu care Domnul Hristos a promis că și cei care Îl urmează se vor boteza”. 

La final, în fața autorităților centrale și locale, a preoților și credincioșilor prezenți, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre valoarea numelui pe care îl poartă creștinul și despre faptul că faptele sale trebuie împlinite în libertate, spre slava lui Dumnezeu:

„Dumnezeu ne cheamă pe fiecare pe nume. Și dacă avem un nume și îl altoim pe vița Hristos, atunci orice facem, împlinim în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și când orice lucrare o facem în numele Preasfintei Treimi, atunci Dumnezeu intervine. Intervine concret în istoria ta, în viața ta, în lucrarea ta. Și atunci simți acea sinergie, adică ajutorul de la Dumnezeu care vine prin harul sfințitor și depășește obstacolele urcând din treaptă în treaptă, din slavă în slavă, în lumină. Și atunci, bineînțeles, te simți liber în fața lui Hristos. Și dacă am fi mereu cu Hristos, El ne-ar fi spus și a spus-o de fapt, dar puțini au înțeles. În fața adevărului revelat nu există nicio lege, nu mai operează nicio lege, pentru faptul că acolo înseamnă adevărul plenar, înseamnă și iubirea plenară a lui Iisus Hristos față de noi care constituim istoria”.

Totodată, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre taina vieții omului care izvorăște din iubirea lui Dumnezeu. Pentru a rămâne și a fi călăuzit de iubirea lui Dumnezeu, omul are nevoie de ajutorul Său. Acest principiu a călăuzit viața și alegerile Înaltpreasfinției Sale:

„Trebuie să simțim că avem un punct de început în această viață. Punctul nostru de început este concepția noastră de către părinții noștri în virtutea iubirii lor. Totul este în iubirea lui Dumnezeu și totul trebuie să se facă prin iubire, pentru faptul că Dumnezeu este iubire și nimic nu putem face fără El, de altfel o spune și Hristos: Fără Mine nu puteți face nimic. Așa am considerat eu de când m-am trezit în această lume și de când am început să cunosc, să vorbesc sau să disting sensurile pe care le dă Dumnezeu prin făpturi și prin firea lucrurilor, de unde ne împărtășim din energia aceasta necreată de care avem atâta nevoie”.

În finalul cuvântului Său, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre drumul vieții omului care trebuie să aibă ca destinație limanul mântuirii. Pe acest drum, Hristos este împreună călător cu cei care doresc să-și transfigureze viața:

„Așa că am început calea și mergem pe un drum, dar nu orice drum și orice cărare merg către limanul mântuirii. Trebuie să știi să alegi cărarea. Acolo unde ajungem, El este calea, viața, adevărul. Și dacă am mers pe calea pe care ne-a indicat-o El sau a adaptat-o forțelor noastre fizice și psihice, atunci, bineînțeles, mergem pe calea mântuirii. Și dacă am ajuns acolo, înseamnă că am ajuns și am mers în casa lui Dumnezeu. Nu din întâmplare. Lumea de astăzi este în permanentă schimbare, este o lume versatilă. Este foarte greu să te definești într-o lume versatilă. Dacă mergi spre transfigurare, înseamnă că ai răscumpărat timpul sau ai răscumpărat vremea și ești pe cale mântuirii”.

În continuare, Înaltpreasfinția sa a mulțumit tuturor celor prezenți, așezând în versuri câteva dintre gândurile sale la ceas aniversar, pe care le-a făcut cunoscute în poemul Creștinul îndoielnic.

Cu prilejul acestei zile, cei prezenți au oferit flori Înaltpreasfinției Sale, ca semn al prețuirii și iubirii filiale. 

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul psaltic „Diaconia” al Catedralei arhiepiscopale, dirijat de arhid. Alexandru Tecucianu.   (Pr. Valentin Băltoi)