***

Dăruirea ca Taină...

„Timpul este prea lent pentru cei care așteaptă, prea rapid pentru cei care se tem, prea lung pentru cei împovărați de griji, prea scurt pentru cei care se bucură de viață, dar pentru cei care iubesc, timpul înseamnă o eternitate.” (Henry Van Dyke)

Un mare adevăr.

Există oameni, în minunata lume a lui Dumnezeu care, trecând prin timp și viață, nu lasă doar pași, ci dâre și urme de lumină.

Acești oameni, în mod tainic, prin a fi și a sluji, nu doar că trăiesc printre ceilalți semeni, ci se dăruiesc lor, asemenea unui izvor ce ostoiește setea călătorilor prin viață și care nu seacă nicicând.

Sunt oameni chemați de Dumnezeu pentru slujire, scântei de har ce devin în timp, prin dăruire, făclii care nu se împuținează atunci când aprinde alte candele și nu se mistuie, arzând pentru binele celorlalți.

Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim este unul dintre aceștia. 

Un părinte care nu vorbește despre iubire, ci o arată. 

Un slujitor al realității și al adevărului, care s-a convins că adevărata înțelepciune nu se găsește în cuvinte mari și multe, ci în gesturile simple, născute din inimă, mai ales atunci când te străduiești să înveți să te înțelegi pe tine însuți prin bunătatea pe care o împărtășești celorlalți. 

Un om pentru care adevărata înțelegere a lumii și cu lumea pornește din tăcerea inimii primenite și curățite de egoism, și din gesturile mărunte ale iubirii dăruitoare. 

Un arhiereu care a înțeles această chemare nu ca pe o demnitate, ci ca pe o cruce purtată cu bucurie și răbdare, ca pe o formă desăvârșită a iubirii pentru Dumnezeu și oameni.

Născut în blagoslovitul ținut al Moldovei, într‑o familie binecuvântată de oameni evlavioși din satul Stănița, județul Neamț, Înaltpreasfinția Sa a primit din pruncie lecția credinței trăite simplu și curat, împărtășită de părinții săi Neculai și Anica Giosanu, oameni simpli, dar plini de înțelepciune și evlavie. 

În casa bucuriei, în fața icoanelor ce străjuiau lacrima rugăciunii și luminau întunericul necunoașterii, s‑a născut în el dorul de Dumnezeu și răbdarea de a sluji. 

Frumusețea copilăriei petrecute în ținutul Moldovei și exemplul celor dragi, sfinții Stăniței, i‑au fost temelie pentru întreaga sa devenire sufletească.

Formarea intelectuală și duhovnicească a Înaltpreasfinției Sale poartă amprenta rigorii și a profunzimii monahale. 

Studiile teologice și academice urmate cu distincție, experiența pastorală în țară și în afara granițelor, precum și trăirea autentică în duhul rugăciunii, moștenirea noviciatului din mănăstirile nemțene lângă marii sfinți Paisie și Cleopa, au șlefuit un ierarh de înaltă cultură, de o sensibilitate rară și de o luciditate spirituală profundă.

Înaltpreasfințitul Ioachim este, pentru cei care-l cunosc, un ierarh care unește blândețea cu dreptatea, discernământul cu acribia, hotărârea cu delicatețea inimii, smerenia cu autoritatea, dreapta socoteală cu forța interioară. 

Un adevărat părinte pentru tineri, pentru monahi și monahii, pentru preoți și mireni, care seamănă mereu cuvânt de învățătură, duh de pace și încredere, îndemnând permanent la frumusețea lucrurilor simple și la lucrarea iubirii rodnice. Nu a vorbit doar despre milă și iubire, ci le‑a întrupat în gesturile discrete, în privirea caldă care mângâie, în tăcerea care binecuvântează, în rugăciunea care ridică. 

Prin slujirea sa jertfelnică, văzută și cea nevăzută, a arătat că adevărata putere nu stă în cuvântul rostit, ci în bunătatea trăită și oferită.

A dărui „ceva” din tine, spunea adesea, un zâmbet, o privire, o vorbă de încurajare, o mână întinsă, înseamnă a lăsa în celălalt o rază din lumina lui Hristos. 

Înaltpreasfinția Sa a făcut din această jertfă dăruitoare o taină a vieții sale pastorale: a dăruit bucurie celor triști, curaj celor clătinați de vântul îndoielii și nădejde celor ce rătăceau pe drumul către Lumină.

A făcut din crucea slujirii arhierești o podoabă de mare preț, împletind înțelepciunea cunoașterii cu gingășia slujirii, rigoarea aridă a administrației cu poezia sufletului, dăruirea milostivă cu rodnicia împlinirii, cultura cu credința, mistica teologiei cu tandrețea inimii ce l-au cuprins pe omul Ioachim în întregul său, devenind un părinte duhovnicesc al tuturor, un mentor al tăcerii senine, un făuritor de punți între suflete, un povățuitor și un rugător neobosit.

Așa a definit Înaltpreasfinția Sa lucrarea sa pastorală în Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, punând iubirea acolo unde lumea oferea ură, dispreț și răceală, punând nădejde acolo unde credința părea obosită, punând pace în mijlocul chinuitoarelor frământări lăuntrice.

Așa și-au regăsit liniștea și sensul mulți fii ai eparhiei sub oblăduirea blândă a părintelui ierarh, iar prin râvna sa, bisericile s-au făcut din nou izvoare de lumină, glăsuind vestea cea bună. 

Acum, la ceas aniversar, inimile tuturor clericilor și credincioșilor Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului se pleacă în tăcere și rostesc, cu recunoștință:

Vă mulțumim, Înaltpreasfinția Voastră, pentru lumină, vă mulțumim pentru dărnicie și dăruire,  vă mulțumim pentru dragostea care nu obosește, vă mulțumim pentru vorba cu tâlc care ne învață, care ne ridică sau care ne îndreaptă, pentru lacrima din rugăciune, pentru stropul de nădejde ce ridică și pentru credința mărturisită.

Dumnezeu să vă dăruiască ani binecuvântați, puterea rugăciunii curate și bucuria de a aduna, în jurul iubirii Sale pentru oameni, tot ceea ce e frumos, blând și viu pe pământ.

La mulți și binecuvântați ani, Înaltpreasfinția Voastră! 

                                                                                            Arhimandrit Pimen Costea

                                                                                                 Vicar Administrativ

                                                                                 al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului

                                                                                                 29.03.2026 Roman