Viața Sfintei Cuvioase Parascheva

Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în prima jumătate a secolului al X-lea, în localitatea Epivat de pe țărmul Mării Marmara, în vechea Tracie, din părinți (se cunoaște doar numele tatălui său, Nichitas) de bun neam, care au transmis frumoasa lor viețuire și celor doi copii ai lor, Eftimie și Parascheva.

Încă din fragedă copilărie Sfânta Parascheva a început să practice virtuțile și să împlinească voia lui Dumnezeu. De multe ori schimba hainele sale curate cu cele ale săracilor, pe care îi miluia și pentru care se ruga.

La vârsta de 10 ani, ascultând în biserica localității natale textul Evangheliei „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8,34 ), Sfânta Parascheva și-a închinat viața lui Dumnezeu plecând la Constantinopol pentru a  primi sfat de la marii duhovnici ai capitalei lui Constantin cel Mare.

De la Constantinopol pleacă la o mănăstire din Heracleea, închinată Maicii Domnului, unde stă cinci ani, iar la vârsta de 17-18 ani ajunge la Ierusalim pentru a se închina la locurile sfinte și rămâne la o mănăstire de  maici din pustiul Ierihonului supunându-și trupul nevoințelor ascetice. De aici se retrage în singurătate având în minte dorința desăvârșirii spirituale și a nepătimirii. După o perioadă de nevoință, un înger îi vestește să se întoarcă în locurile natale pentru a-și încredința sufletul lui Dumnezeu. Revenită în patria sa, Sfânta Parascheva se retrage la Kallikrateia unde se nevoiește doi ani în singurătate și își încredințează sufletul lui Dumnezeu la vârsta de 27 de ani.

După relatările Patriarhului Eftimie al Târnovei (1327-1402), locul unde a fost îngropat trupul său a fost descoperit prin arătarea Sfintei în vis unor credincioși pe nume Gheorghe și Eufimia, în chip de împărăteasă care șade pe tron, fiind înconjurată de bărbați cu chipuri strălucitoare.

Trupul sfintei a fost descoperit și așezat într-o raclă în Biserica „Sfinților Apostoli” din Kallikrateia săvârșindu-se minuni prin atingerea de el a bolnavilor și demonizaților. A fost canonizată de Biserica bizantină în timpul Patriarhului ecumenic Nicolas IV Muzalon (1147-1151).

Cinstirea sfintelor sale moaște

Deși Sfânta Parascheva aparține unui popor, viața și faptele ei au devenit un bun al întregii Ortodoxii, iar moaștele sale au fost purtate într-o lungă călătorie de peste patru secole până au ajuns în Moldova fiind depuse în în ctitoria lui Vasile Lupu de la Sfinții Trei Ierarhi din Iași.

Sfintele moaște au stat două secole în Biserica „Sfinții Apostoli” din Kallikrateia, 161 de ani în Bulgaria de Nord, la Târnovo (1232-1393), 4 ani la Vidin (1393-1396), 125 de ani la Ravanița și Belgrad (1396-1521), apoi 120 de ani (1521-1641) la Constantinopol (Istambul), devenind pe rând ocrotitoarea acestor cetăți. De aici au fost aduse la Iași în timpul domnitorului Vasile Lupu (1595-1661) și a mitropolitului Varlaam, în anul 1641.

O mică parte din  palma unei mâini a ajuns în Moldova, la Episcopia Romanului, despre ea vorbind pentru prima dată Sfântul Ierarh Dosoftei (1624-1693) în lucrarea Viețile Sfinților, tipărită între anii 1682-1686: „Dintr-o palmă a svinții sale iaste la Sfânta Episcopie o bucățea...Ș-am adeverit c-am văzut de multe ori svintele moștii sărutându-le și slujind cu săborul”.

Această „bucățea” a fost adusă la Roman de Petru Rareș, atunci când s-a întors în cea de-a doua domnie (februarie 1541-septembrie 1546) și a amplificat cultul Sfintei în Moldova prin construirea la Târgu Frumos a unei biserici în cinstea Sfintei, prin inițierea reconstrucției din temelii a Catedralei episcopale de la Roman, pe locul unei biserici de piatră mai vechi închinate Sfintei Vineri (despre care se amintește în Uricul din 16 septembrie 1408) și prin hotărâtea de a dispune pictarea pentru prima oară în întreaga Ortodoxie, la Arbore, a vieții Sfintei Parascheva, așa cum este istorisită ea în scrierea Patriarhului Efitimie al Târnovei.

De asemenea, viața Sfintei Parascheva este pictată și în pridvorul Catedralei de la Roman, de un pictor anonim, în secolul al XVI-lea, ansamblul iconografic însumând 17 fresce de mare valoare istorică și artistică, ce relatează viața și peregrinările Sfintei, descoperirea sfintelor sale moaște, dar și chipul Sfintei în ipostaza de împărăteasă, după cum a fost zugrăvit în cuvinte de cei doi credincioși cărora s-a arătat în vis, Gheorghe și Eufimia.

Odată cu aducerea la Roman a părticelei din sfintele moaște de către Petru Rareș între anii 1541-1546 și apoi, peste un secol (1641), a trupului ei în cetatea Iașilor, în timpul domnitorului Vasile Lupu, cultul Sfintei Parascheva a luat o amploare fără precedent, ea fiind una dintre sfintele cele mai iubite din întreaga Ortodoxie universală, fiind mijlocitoare a rugăciunilor creștinilor înălțate către Dumnezeu timp de peste un mileniu.

Timp de 470 de ani, Catedrala arhiepiscopală din Roman a adăpostit părticică din moaștele Sfintei Parascheva înaintea cărora clerul și credincioșii din Eparhia Romanului și Bacăului au înălțat rugăciuni. Sfânta Parascheva este ocrotitoarea Eparhiei, iar numele ei este pomenit și cinstit cu evlavie în numeroase lăcașuri de închinare ctitorite aici de-a lungul timpului.

În cinstea și spre pomenirea ocrotitoarei Catedralei arhiepiscopale și a Eparhiei Romanului și Bacăului, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a realizat un amplu studiu care clarifică aspecte importante ale vieții Sfintei și a cultului dezvoltat în Ortodoxia universală de-a lungul unui mileniu, apărut sub denumirea de Cultul Sfintei Parascheva în Ortodoxie. Cercetare hagiografico-liturgică (lucrare tipărită la Editura „Filocalia” a Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, în anul 2013), și a alcătuit textul și linia melodică a unui imn-acatist în anul 2013.