Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu ocazia sfinţirii Paraclisului Centrului eparhial, cu hramul „Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca”, din noul sediu al Episcopiei Sălajului, sâmbătă, 14 septembrie 2013.
„Iată, prin Cruce a venit bucurie la toată lumea!” (Utrenia de Duminică)
Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci este o sărbătoare a întregii creştinătăţi, fiind cea mai veche şi mai importantă dintre sărbătorile ortodoxe închinate cinstirii Sfintei Cruci. În această zi sărbătorim de fapt amintirea a trei evenimente deosebite din istoria lemnului Sfintei Cruci. Mai întâi sărbătorim aflarea minunată a lemnului Sfintei Cruci la Ierusalim, în anul 326, de către Împărăteasa Elena, care a încredinţat-o apoi Episcopului Macarie al Ierusalimului.
Mai târziu, în anul 335 Împăratul Constantin cel Mare a efectuat un pelerinaj la Ierusalim, pentru a participa la sfinţirea „Bisericii Învierii”, în data de 13 septembrie 335, iar a doua zi, în data de 14 septembrie 335, pe amvonul acestei biserici, Episcopul Macarie al Ierusalimului a înălţat Sfânta Cruce în faţa mulţimilor, întru pomenirea aflării Sfintei Cruci în anul 326 de către mama Împăratului Constantin, Împărăteasa Elena, trecută la cele veşnice (329 sau 330). De atunci, sărbătoarea aceasta a devenit tradiţie înscrisă în calendar până în zilele noastre.
Ea a fost întărită sau confirmată în anul 629, când Sfânta Cruce, răpită de perşi la anul 614, a fost readusă la Ierusalim în anul 629 de către împăratul bizantin Heraclius (575-641), care a depus-o, cu mare cinste, în „Biserica Învierii”. Atunci, Patriarhul Ierusalimului, Zaharia a înălţat din nou Sfânta Cruce în faţa mulţimii, iar sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a fost întărită, reconfirmată, ca sărbătoare de biruinţă a Crucii asupra vrăjmaşilor cotropitori, dar şi asupra vrăjmaşilor nevăzuţi, demonii.
Anul acesta, 2013, este sărbătorit în Patriarhia Română ca „An omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena”, la împlinirea a 1700 de ani de la proclamarea de către Sfântul Împărat Constantin cel Mare a Edictului de libertate religioasă de la Mediolanum (Milano), în anul 313.
În iconografia noastră ortodoxă, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt reprezentaţi având Sfânta Cruce între ei, întrucât Sfântul Împărat Constantin a descoperit Crucea, ca semn de lumină, pe cer, iar mama sa, Elena, a descoperit Crucea de lemn în pământ, la Ierusalim. Astfel, înţelegem că Sfânta Cruce leagă cerul şi pământul prin iubirea nesfârşită şi netrecătoare a lui Hristos pentru lume, în lumina cea neapusă a Preasfintei Treimi.
Întrucât prin Crucea lui Hristos s-a arătat puterea iubirii mântuitoare a lui Dumnezeu (cf. 1 Corinteni 1, 18), noi, creştinii, cinstim Sfânta Cruce şi ne facem semnul ei când ne rugăm, dimineaţa, la prânz şi seara, când începem un lucru şi când îl terminăm, în vreme de necaz şi în vreme de bucurie.
Astăzi, trăim o mare bucurie duhovnicească pentru că, în lumina sărbătorii Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, am sfinţit Paraclisul Centrului eparhial, cu hramul „Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca”, din noul sediu al Episcopiei Sălajului, prima episcopie nou înfiinţată în ţară după alegerea noastră ca Patriarh al României.
Ne reamintim acum că urmare a hotărârii Adunării Eparhiale a Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, din 18 octombrie 2007, Sfântul Sinod, în şedinţa de lucru din ziua de 22 octombrie 2007, a aprobat înfiinţarea Episcopiei Sălajului, cu sediul în municipiul Zalău, şi înscrierea noii eparhii în Statutul pentru organizarea și funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române.
Drumul Crucii, parcurs în istorie de credincioşii ortodocşi români sălăjeni care au împărtăşit aceeaşi soartă cu toţi românii transilvăneni de-a lungul veacurilor, a fost presărat cu multe jertfe pentru păstrarea identităţii româneşti, a credinţei ortodoxe strămoşeşti şi menţinerea comuniunii de credință cu românii ortodocşi de peste munţi.
Mulţimea martirilor şi eroilor sălăjeni din toate timpurile, cunoscuţi ori necunoscuţi, ne arată că, asemenea românilor ortodocşi de pretutindeni, şi românii ortodocşi sălăjeni au interiorizat taina Crucii și Învierii și au trăit istoria acestor ţinuturi ca pe o Cruce şi o Înviere mereu actualizate, adică suferință și speranță, întristare și bucurie, plinind astfel cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care zice: „lupta cea bună m-am luptat, (…) credinţa am păzit! De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii!” (2 Timotei, 4, 7-8)
Vizita canonică pe care o înfăptuim în această tânără eparhie a Bisericii noastre din ţinuturile Sălajului ne oferă prilejul să constatăm la faţa locului că priorităţile prezentate de Preasfinţitul Părinte Episcop Petroniu, cu prilejul întronizării sale în data de 13 aprilie 2008, au început să prindă contur, spre slava lui Dumnezeu şi folosul eparhiei.
Rezultatul cel mai vizibil al activităţilor edilitar-gospodăreşti desfăşurate în eparhie sub îndrumarea directă a Preasfinţitului Părinte Episcop Petroniu este finalizarea sediului Centrului eparhial, edificiu menit să adăpostească Cancelaria, Administraţia şi alte instituţii eparhiale, în cadrul cărora pot să-şi desfăşoare activitatea în mod adecvat ostenitorii centrului eparhial.
Acest sediu eparhial are şi scopul de a deveni un mijloc de întărire a comuniunii şi unității dintre ierarh şi membrii administraţiei eparhiale, dintre clericii şi credincioşii eparhiei, în vederea unei misiuni rodnice din punct de vedere administrativ, misionar-pastoral, cultural-educativ şi social-filantropic.
O dimensiune cu totul aparte, care justifică participarea noastră împreună cu alţi ierarhi la acest eveniment, o reprezintă faptul că edificarea noului sediu al centrului eparhial este în primul rând rodul eforturilor multiple ale clerului şi credincioşilor sălăjeni, iar apoi al ajutorului venit de la unele eparhii, de la autorităţile publice ale administrației centrale şi locale, sau de la unele persoane particulare.
Felicităm pe Preasfinţitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, şi pe toţi colaboratorii săi de la Centrul eparhial, dimpreună cu clerul, cinul monahal şi credincioşii eparhiei, dorindu-le multă sănătate, pace, bucurie şi ajutor de la Dumnezeu în lucrarea pastorală şi social – misionară!
Ca semn de preţuire pentru activitatea liturgică şi pastorală a Preasfinţiei Voastre, vă oferim un set episcopal: cruce şi engolpion, iar pentru Paraclisul Centrului eparhial al Episcopiei Sălajului, cu hramul „Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca”, oferim în dar o Sfântă Evanghelie, ferecată cu argint şi email, şi un set de sfinte vase din argint filigran şi email, toate realizate la Tipografiile şi Atelierele Patriarhiei Române, special pentru eparhia Sălajului.
De asemenea, conferim distincţia CRUCEA PATRIARHALĂ pentru clerici, cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Române, Părintelui Vicar eparhial Vasile Rus şi Părintelui Inspector eparhial Ionuţ Pop, care s-au ostenit în mod deosebit cu lucrările de construire şi dotare a Centrului eparhial Zalău.
Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos să ocrotească şi să umple de bucurii duhovniceşti, cu puterea Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, pe toţi binefăcătorii şi pe toţi ostenitorii acestui important aşezământ eparhial pus în slujba clerului şi a credincioşilor ortodocşi români de pe aceste binecuvântate plaiuri sălăjene.
Tuturor celor prezenţi la acest eveniment sfânt şi solemn, ierarhi, autorităţi de stat centrale şi locale, cler şi credincioşi, vă dorim ani mulţi cu sănătate şi pace, bucurie şi ajutor de la Dumnezeu în toată fapta cea bună!
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
