În ziua de prăznuire a Sfântului Prooroc Ilie Tezviteanul, la metocul chiriarhal de la Berzunți, pe Dealul "Trei hotare", "Carmelul" băcăuan, cum l-a denumit IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim, au urcat preoți din Protoieriile Onești și Moinești, în haină de sărbătoare, împreună cu preacuvioși părinți și au înălțat rugăciune alături de chiriarhul acestei eparhii. Părintele Protoiereu Costel Mareș și părintele Protoiereu Ioan Bârgăoanu au fost purtători ai mesajului tuturor preoților și credincioșilor pentru Înaltpreasfințitul Ioachim, dăruindu-i florile recunoștinței și felicitându-l la acest moment de sărbătoare.

La finalul Sfintei Liturghii a fost evocată viața Sfântului Prooroc Ilie prin rostirea de către tineri a poemelor scrise de Arhiepiscopul Ioachim. Înaltpreasfinția sa a mulțumit tuturor și a rostit un cuvânt de învățătură: "Să transfigurăm timpul! Aici pe munte am venit pentru transfigurare, să trăim timpul lui Dumnezeu în Liturghie. Să ieșim din timpul acesta convențional ce se măsoară cu ceasul, timp pe care noi de multe ori îl pierdem. Să ne urcăm pe o colină, pe un munte, să privim spre cer și să vedem că timpul lui Dumnezeu nu fuge! Noi trebuie să fugim, iar alergarea noastră să fie spre Dumnezeu. Acesta este un munte al îndumnezeirii pentru că de aici nu putem pleca decât spre Dumnezeu. Însă nimic nu vine de la sine, de aceea trebuie să fim într-o continuă mișcare spre Împărăția lui Dumnezeu", a subliniat IPS Ioachim. (pr. Constantin Gherasim)

File de istorie

În jurul anului 1800 mai mulți țărani razeși din comuna Poduri și satele învecinate l-au îndemnat pe Ieromonahul Vasile Varnava ( ctitorul Mănăstirii Sfântul Sava Berzunți - Buda) să construiască un schit în vârful muntelui Runcu Mare din comuna Berzunți. Dupa câteva decenii de existență, din cauza iernilor deosebit de grele și a faptului că sfântul lăcaș a căzut deseori pradă jefuitorilor, s-a hotărât la anul 1828 ca acest schit de la locul numit Capul Brazilor sau Runcu Mare să fie mutat la poalele muntelui, în satul Buda.
După aproape 200 de ani, în anul 1990 localnicii din satele Larga, Plopu și Dofteana au avut inițiativa de a propune Mănăstirii Sfântul Sava să reconstruiască metocul pe locul denumit Poiana Schitului, acolo unde se găsea o troiță spre aducerea aminte a vechiului schit. Pentru ridicarea acestui asezământ, a fost trimis cu ascultare Părintele Isaia Adragăi, care, împreună cu creștinii mobilizați de Toader Spoială din Dofteana, au pornit la lucru. S-a ridicat mai întâi o clădire din lemn cu pereți din scânduri (pe locul actualului dormitor), împărțită în două încăperi, una pentru parintele și una pentru muncitorii care au lucrat la ridicarea actualului corp de chili (care cuprinde și paraclisul).
Sfințirea corpului de chiliii și a paraclisului s-a făcut la 20 iulie 2001, de către IPS Părinte Arhiepiscop Ioachi, pe atunci Arhiere Vicar, iar după un an, la 20 iulie 2002, a fost sfințit și locul pentru biserica cu hramul Sfântul Ilie.
Biserica a fost ridicată între anii 2002 – 2010, cu multă osteneală, fiind sfințită la data de 20 iulie 2010 de către Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim. Cu aceasta ocazie, Parintele Isaia Adragăi, a fost ridicat la rangul de Protosinghel, fiind acum egumen al acestui metoc chiriarhal și îndrumător spiritual al credincioșilor care caută liniștea sufletească pe aceste binecuvîntate meleaguri băcăuane. (sursa: http://schitulsfilie.blogspot.ro/p/istoric.html)