Cu acest prilej, în prezența credincioșilor romașcani, soborul slujitorilor Catedralei arhiepiscopale a înălțat rugăciuni către Sfântul isihast și cunoscutul vindecător de cancer, al cărui ajutor este prețuit de creștinii aflați în suferință. 

În cuvântul adresat credincioșilor prezenți, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre viața Sfântului Ierarh Nectarie de Eghina, subliniind vocația sa de părinte duhovnicesc și mare isihast. Totodată, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre evlavia pe care creștinii ortodocși din Grecia și din România, după un secol de la nașterea sa în Împărăția lui Dumnezeu, o au față de acest sfânt vindecător:

„Nectarie de Egina este un mare sfânt, un taumatugr, un sfânt mare al Ortodoxiei contemporane. A trecut, iată, un secol și el este cinstit în mod deosebit și în țara noastră. Dacă facem un sondaj, vom constata că sunt mai mulți români decât greci acolo, la Eghina, cultul acestui cuvios fiind dezvoltat foarte mult și la noi, în România. El a fost și duhovnic al unei mănăstiri, precum și duhovnic al duhovnicilor, părinte al părinților, un mare restaurator de temple ale Duhului Sfânt, adică cel care ajută pe credincioși să-și curățească sufletele, pentru că aceasta face duhovnicul”. 

În finalul cuvândului său, Înaltpreasfinția Sa a motivat decizia de a hirotesi în demnitatea de duhovnic pe părintele protosinghel Nectarie Iftime, ecleziarhul mare al Catedralei arhiepiscopale din Roman, la împlinirea a zece ani de osteneală misionară monahală, în ziua în care acesta își cinstește ocrotitorul: „Am gândit că la 10 ani de când părintele Nectarie slujește în calitatea sa de mare ecleziarh al acestei Catedrale, adunând experiență și maturitate duhovnicească, e potrivit să-i ofer cinstea de a-l ridica la treapta de duhovnic. Rugați-vă ca Dumnezeu să-i dăruiască harul acesta al duhovniciei”. 

După citirea Gramatei Chiriarhale care cuprinde motivația și decizia Ierarhului de a ridica la demnitatea de duhovnic pe cel chemat la treapta preoției, a fost oficiată rânduiala specifică acestui moment liturgic.

La final, părintele protosinghel Nectarie Iftime a adresat celor prezenți în Catedrală un cuvânt de învățătură în care a rememorat aspecte din viața Sfântului Ierarh cinstit în această zi, la 63 de ani de când Patriarhia de Constantinopol l-a trecut în rândul sfinților, amintind despre nevoința sa monahală, despre slujirea arhierească, despre pătimirile și pribegiile sale, precum și despre virtuțile smereniei, răbdării și iubirii milostive. Totodată, părintele protosinghel a vorbit și despre descoperirea sfintelor moaște ale Sfântului și despre minunile săvârșite de acesta după nașterea sa în veșnicia lui Dumnezeu. În finalul cuvântului său, părintele protosinghel a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim pentru darul duhovniciei:

„În această sfântă și mare zi de duminică am primit din mâinile Înaltpreasfinției Sale darul cel mai de preț al duhovniciei. Atunci când penitentul vine în scaunul spovedaniei, potrivit rânduielilor canonice, potrivit epitimiei, așa cum ați auzit și din gramata ce s-a citit, primește dezlegare. I-am mărturisit și Înaltpreasfinției Sale că nu am dorit acest lucru niciodată. Consider că duhovnicia este un dar aparte care se dă părinților cu o viață îmbunătățită. Nu este ușor să fii duhovnic pentru că duhovnicul este un mormânt, pentru că îngroapă cu el toate păcatele. Chiar dacă preotul ar avea o viață dezordonată, harul nu se amestecă niciodată cu păcatele lui. Niciodată! De aceea, Sfântul Ierarh Nectarie a fost un duhovnic iscusit, a fost un duhovnic care a spovedit și ierarhii la rândui, chiar pe cel care l-a nedreptățit. Așa ne spune istoria Sfântului, așa ne spune viața lui. Mulțumesc pe această cale Înaltpreasfințitului pentru darul pe care mi l-a făcut în această seară, de a primi taina duhovniciei, iar aceste cuvinte din Evanghelia pe care a citit-o îmi vor răsturna veșnic în sufletul meu atunci când îmi voi împlini misiunea de duhovnic”.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de corul Diaconia al Catedralei arhiepiscopale din Roman.