După mai bine de un deceniu de eforturi susținute, considerată punct de referință pe harta pelerinajului la poalele munților Berzunți, biserica monument „Buna Vestire” va fi resfințită de IPS Arhiepiscop Ioan al Covasnei și Harghitei și PS Episcop-vicar Ioachim Băcăuanul, alături de un sobor de preoți. Sărbătoarea vine după o perioadă intensă de lucrări de restaurare, realizate începând cu anul 1996 de preotul paroh Ion Vasile Panțâru, în colaborare cu Ministerul Culturii și Cultelor.

Acesta a demarat ample lucrări de conservare, respectiv restaurarea bisericii grav avariată de cutremurul din 1977 și aflată în pericol de prăbușire, consolidare exterior și interior, refacerea arhitecturii (acoperiș și fațadă), refacerea catapetesmei, restaurarea picturii a mobilierului și a icoanelor.

Tot duminică, la sfârșitul slujbei, va fi lansată și monografia „Buna Vestire, Răducanu, fosta Mănăstire Răducanu, 1694; 1763”).

Biserica Buna Vestire este situată în orașul Tg.Ocna, pe strada Răducanu, nr.6, numită și Răducanu. A fost construită în a doua jumătate a secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea de marelele logofăt Ion Buhuș și un târgoveț bogat „cu multe mori pe apa Slănicului” (după cum mărturisește o inscripție in slavonă din 3 dec.1711 de pe o lespede de marmură din pridvorul bisericii). În 1763 marele logofăt Radu Racoviță, căsătorit cu Maria Buhuș, a refăcut si împodobit, aproape integral, biserica și a reparat zidurile de împrejmuire. El se consideră ctitorul acestei biserici, după cum spune textul pisaniei de la intrare. De-a lungul timpului, mănăstirea a trecut prin multe încercări, unele dramatice, începând cu 1821, când a fost ocupată de un detașament de eterști și devastată de turci, apoi în 1864 în pericol de a deveni cazarmă. În primul război mondial clădirile anexe au servit drept depozit de muniții și provizii. Între 1843 și 1853, biserica mănăstirii este reparată de arhimandritul Procopie, iar din 1890 devine biserică de mir, formând o parohie.

Biserica a fost pictată la 1763 și din nou la 1811, de zugravul Mihail Paninopol, prin osteneala arhimandritului Metelie. Devastată la 1821 de turci, pictura a fost refăcută in 1850, odată cu catapeteasma de o mare frumusețe, din care se mai păstrează doar o parte din icoane. De asemenea, de valoare deosebită este baldachinul de lemn de deasupra Sfintei Mese, scaunul arhieresc, amvonul și câteva obiecte de cult nedatate, dar foarte vechi.

Din cele două clopote vechi ale bisericii, unul, ce se păstrează, este turnat la Sfântul Munte Athos și are o inscripție in limba greaca datată 10 nov. 1810, fiind expus în curtea bisericii. În pridvor, pe peretele din stânga intrării in pronaos, se găsește piatra funerară a arhimandritului Procopie (1851). În exterior, lângă peretele sud-estic al bisericii se află mormântul marelui om politic și scriitor Costache Negri (1812-1876).

Biserica posedă și un bogat fond de carte veche (mare parte preluat încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea de Biblioteca Academiei). Cel rămas numără 53 cărți vechi din care 38 cărți românești și 15 grecești (cărți de cult, secolele XVIII –XIX). Se mai păstrează incinta vechii mânăstiri cu zid de piatră de 5,20 metri înălțime, pe 3 laturi (E-N-V), prevăzut cu metereze, un turn cu gang boltit, mare și un al doilea mai mic.

De asemenea, biserica mai păstrează, din tezaurul spiritual sacru a fostei mănăstiri, părticele din Sfinte Moaște ale unor sfinți importanți: Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, Sfântul Mucenic Trifon, Sfântul Mare Mucenic Mina și Sfânta Muceniță Paraschevi.