Am aflat cu nespusă durere despre plecarea din lumea aceasta a regretatului profesor Gheorghe A.M. Ciobanu, la vârsta de 95 de ani. Cunoscut intelectual și profund gânditor, reprezentant de marcă al unei generații emblematice pentru viața didactică și culturală a ținutului romașcan, profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu va rămâne în conștiința noastră ca fiind un spirit enciclopedic ce a încercat mereu să cuprindă în sinteză marile idei care au structurat gândirea umană din toate timpurile și să vadă esența realității prin ochii științelor exacte. Totodată, Domnia Sa a creionat în pagini de neuitare ale creației artistice și eseistice ținutul mioritic moldav, găsind formula de aur a armoniei dintre creat și necreat pe care doar cromatica și muzicalitatea condeiului său o putea înțelege și interpreta.
Viața sa, așezată la edificiul culturii acestui oraș mușatin, a lăsat posterității chipul blând de copil al cerului care a văzut frumusețile orașului său de suflet prin ochiul cunoscător și iluminat al celui ce a fost atins de aripa geniului. Și-a închinat trăirea căutării sensului profund al lumii și și-a consumat ființarea arzând ca o lumină aprinsă în sfeșnicul istoriei, mereu aflat în neliniștea frământărilor existențiale, lucrare ce pe drept cuvânt îl recomandă a fi numit ”etnarhul culturii romașcane”.
Pentru Centrul arhiepiscopal de la Roman și pentru învățământul teologic eparhial, Domnia Sa rămâne un Om profund religios care a înțeles să cuprindă în cuvânt ”Spiritul și Locul” unui patrimoniu încărcat de geniul înaintașilor, care a mărturisit prin logosul său inegalabil relația sa specială cu Dumnezeu și uimirea ce i-a cuprins simțirea la auzul șoaptei divine în momentele de inspirație, un caracter desăvârșit și un veșnic pelerin pe calea cunoașterii cerului.
Pentru elevii seminariști a fost un model și, totodată, un părinte și pedagog desăvârșit, o conștiință culturală și religioasă în egală măsură, un ctitor de vieți închinate slujirii lui Dumnezeu, un model înzestrat cu forță creatoare și sensibilitate.
L-am cunoscut îndeaproape pe domnul profesor Gheorghe A. M. Ciobanu, mai ales după ce ni s-a conferit de biserică misiunea sacerdotală de păstor sufletesc al Moldovei de Jos. Întâlnirile noastre, în care antamam diferite teme de actualitate, filosofie, literatură, muzică, matematică etc. deveneau o ieșire din timpul efemer și curgător spre eternitate și un "prezent continuu" din care nu voiam să evadăm. Nu ne uitam la ceas niciodată, mai ales că Domnia Sa, atunci când vorbea, devenea galactic, mintea lui hălăduia dincolo de imanentul perceptibil, așa cum în timp ce scria, el depășea sferele teluricului.
Rugăm pe Hristos Domnul să primească sufletul său nobil și să-l așeze împreună cu sfinții în Împărăția Sa cea veșnică! Amin.
†IOACHIM,
Arhiepiscopul Romanului și Bacăului
