Sute de credincioși veniți din întreaga țară s-au regăsit în comuniune de rugăciune în Duminica a X-a după Rusalii, luând parte la Sfânta Liturghie arhierească oficiată de Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, delegat al Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim, în cinstea Sfântului Gheorghe Pelerinul, unul dintre cei 15 sfinți nemțeni, cinstit în Ortodoxia românească la data de 17 august. Alături de ierarh, din soborul slujitorilor au făcut parte preacuvioși și preacucernici părinți care au înălțat rugăciuni către Sfântul cinstit în această zi, pomenind în cadrul liturgic și numele ctitorilor Sfântului lăcaș așezat sub ocrotirea Maicii Domnului.

În această a treia zi de împreună rugăciune care încheie tripticul sărbătorilor închinate sfinților ocrotitori ai obștii monahale de la Văratec, între pelerinii veniți din toate colțurile țării s-a aflat și grupul de pelerini „Răzeșii Neamțului”, care, imitând pe Sfântul Pelerin, au plecat în pelerinaj pedestru în ziua de joi, 14 august, având ca punct de pornire orașul Piatra Neamț, unde acesta s-a nevoit în ultimii 21 de ani din pilduitoarea sa viață, trecând și poposind apoi prin localitățile Negrești, Crăcăoani și Valea Arini, pentru ca, în final, să se regăsească în rugăciune în primitoarea oază de spiritualitate nemțeană a Văratecului, la picioarele și sub binecuvântarea sfinților ocrotitori ai obștii de nevoitoare de aici. Călăuziți de patronul pelerinilor, membrii acestui grup de temerari au înțeles efemeritatea lumii și zădărnicia preocupărilor lumești cotidiene și și-au asumat vocația de călători spre veșnicie, gustând din clipele de har petrecute în rugăciune, în sfintele biserici.

În timpul Sfintei Liturghii, la momentul liturgic al pomenirii celor adormiți, soborul slujitorilor s-a deplasat în latura de Nord a Sfântului lăcaș închinat Adormirii Maicii Domnului pentru a înălța rugăciuni de pomenire a viețuitoarelor care s-au nevoit de-a lungul timpului în obștea monahală de la Văratec și ale căror oseminte se află în gropnița de sub altarul bisericii.

Cuvântul de învățătură a fost adresat pelerinilor de Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, care a tâlcuit pericopa evanghelică din Duminica a X-a după Rusalii (Matei 17, 14-23), vorbind despre înțelesul teologic al mutării munților prin manifestarea credinței în Dumnezeu, așa cum apare el în scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii. Credința curată și pocăința sinceră pot schimba viața omului, îl pot despovăra de greutatea păcatelor, transformându-l în persoană liberă care înțelege cuvântul lui Dumnezeu și mărturisește dumnezeirea Sa chiar în contextul social contemporan, așa cum a fost și Sfântul Gheorghe Pelerinul, cinstit în această zi:

„După acest episod, Mântuitorul a mustrat pe cei care erau de față, pe farisei și pe cărturari, dar și pe cei care nu aveau în sufletul lor credința că Dumnezeu lucrează și că puterea este a lui Dumnezeu. A rostit această frază care ne-a rămas și nouă până astăzi și încercăm să o înțelegem: o, de ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați putea să ziceți muntelui acestuia mută-te și te aruncă în mare și s-ar face acest lucru. Mulți exegeți ai Sfintei Evanghelii s-au ocupat de acest mesaj al Mântuitorului, încercând să-l deslușească. Oare era vorba de mutarea unor munți? Putea Iisus să-și îndemne apostolii și ascultătorii să mute munții din loc? Sigur că prin credință, chiar și aceasta s-ar fi putut întâmpla, însă Sfinții Părinți spun, de fapt, că Mântuitorul se referea la alt fel de munți. Nu la munții geografici, ci era vorba de munții păcatelor. Prin credință, păcatele pot fi șterse, iar prin pocăință, ele pot fi mutate. De aceea, cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și își pun în inimă această chemare a Domnului de a fi credincioși, pot ca, din sufletele și din viața lor, să mute munții păcatelor. Minunea săvârșită, a copilului lunatic, prin alungarea unui demon mut și surd, este prilej să ne gândim și noi în această lume chinuită din ce în ce mai mult de duhuri mute și surde. Tot sfinții tâlcuiesc zicând că duhul mut și surd era reprezentat de diavolul care îi îndeamnă pe oameni să nu audă cuvântul lui Dumnezeu și să nu-L laude pe Domnul. Lumea care refuză să asculte cuvântul lui Dumnezeu și să-L laude pe Dumnezeu este o lume chinuită de același duh mut și surd. Priviți în jurul dumneavoastră, mulți dintre semenii noștri sunt chinuiți de un astfel de duh mut și surd, însă împotriva acestei dureri sufletești și trupești există remediu pentru că Mântuitorul Iisus Hristos, chiar prin evanghelia de astăzi, ne spune că, prin credință, aceasta se poate vindeca, demonii pleacă și omul redevine fiu al lui Dumnezeu după har. Este îmbrățișat de Dumnezeu. Un astfel de exemplu este și sfântul pe care astăzi îl pomenim, care ne-a chemat aici să facem rugăciune și liturghie și această frumoasă sărbătoare să fie împodobită de către cei care ați ajuns aici sub ocrotirea și binecuvântarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”.

Referindu-se la nevoințele Sfântului Gheorghe Pelerinul din ultimii ani petrecuți în turnul Bisericii „Sfântul Ioan Domnesc” din Piatra Neamț, Preasfinția Sa a remarcat faptul că exercițiile ascetice ale sfinților reprezintă trepte ale urcușului duhovnicesc pe care aceștia, după modelul Maicii Domnului, pășesc spre Împărăția Cerurilor:

„An de an mergea din loc în loc până când Dumnezeu l-a adus, trecând munții, tocmai în binecuvântata Moldovă, în orașul Piatra Neamț, unde a petrecut ultima parte a vieții lui. Chiar chilia pe care a primit-o a fost într-o clădire cu turn de la Biserica „Sfântul Ioan Domnesc”, ctitoria marelui voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. Acolo a petrecut rugându-se și chemându-L pe Dumnezeu și mai ales rugându-se pentru lumea întreagă. Una dintre cântările pe care frumos le-au psalmodiat măicuțele de la strana mănăstirii au amintit despre un moment sau mai ales despre lucrarea Sfântului Gheorghe din turnul bisericii, spunând că Sfântul Gheorghe, prin rugăciune, a transformat turnul în scară duhovnicească pentru că, rugându-se neîncetat, turnul acela s-a făcut pentru el scară către cer. Nu demult, la prohodul Maicii Domnului, am cântat cu aceleași cuvinte, numind-o și pe Maica Domnului scară către cer. Mormântul din Ghetsimani s-a făcut pentru Maica Domnului o scară pe care ea a urcat la Fiul ei. Iată că drumul deschis de Maica Domnului poate să fie urmat de noi toți. Sfântul Gheorghe este un exemplu în acest sens, el a transformat turnul în care a locuit într-o scară duhovnicească, pentru că, rugându-se acolo neîncetat, cerând iertare de păcate, a dobândit Împărăția Cerurilor”.

De asemenea, Preasfinția Sa a explicat motivul pentru care Sfântul Gheorghe Pelerinul a ales ca sfintele sale moaște să fie așezate în gropnița Mănăstirii Văratec:

„Mulți s-au întrebat atunci de ce nu a vrut sfântul să meargă în alt loc și a ales tocmai această mănăstire? În urmă cu mai bine de 100 de ani, în 1916, după ani și ani, urgia comunistă a venit peste țara noastră. Multe zeci de mănăstiri au fost desființate și multe au fost chiar dărâmate și distruse. Viața monahală a dispărut din acele mănăstiri, iar unele au fost transformate în simple biserici sau profanate și transformate în depozite, și astfel au dorit cei fără de Dumnezeu să închidă șirul nesfârșit al rugăciunilor, lucru pe care Dumnezeu nu l-a îngăduit. Dacă trupul acestui sfânt ar fi fost dus în altă parte, la mănăstirea care fusese inițial aleasă, probabil că nu ar mai fi existat astăzi un mormânt al lui, pentru că mănăstirea aceea a trecut prin grea urgie. În schimb, aici, la Mănăstirea Văratec, osemintele sale s-au păstrat peste 100 de ani în gropnița mănăstirii. Și frumos au fost descoperite ulterior și așezate în raclă pentru a fi cinstite, arătând și foarte multe minuni. Și în viața lui, până a muri, a făcut multe minuni, dar și după ce a plecat la Domnul. Așadar, această sfântă mănăstire a fost binecuvântată să aibă aici, pe lângă sfântul său ctitor stareț, Cuviosul Iosif, și pe Sfântul Gheorghe Pelerinul pe care astăzi îl cinstim”. 

În finalul cuvântului său, Preasfinția Sa a mulțumit maicii starețe Iosefina Giosanu și soborului de maici al Mănăstirii Văratec pentru împreuna rugăciune săvârșită de-a lungul celor trei zile de sărbătoare locală, în care au fost cinstiți sfinții ocrotitori ai așezământului monahal, îndemnând totodată pe pelerini să păstreze în suflete darurile oferite de sfinți și modelul viețuirii lor. Căutarea lui Dumnezeu și rugăciunea neîncetată, alături de credința curată, așază pe fiecare pelerin sub ocrotirea Maicii Domnului:

„Ne bucurăm că ați ajuns astăzi dumneavoastră, pelerini din mai multe colțuri ale țării noastre și ne-ați însoțit în rugăciune. Mulțumim maicii starețe pentru că împreună cu măicuțele s-au ostenit și timp de trei zile, neîncetat, s-au desfășurat aici rugăciuni, liturghii, privegheri și toți cei care au dorit și au ajuns în această mănăstire au fost binecuvântați și au putut să-și găsească ostoire sufletului, dorind a se întâlni cu Dumnezeu. Vă doresc ca, întorcându-vă la casele dumneavoastră, să păstrați în suflet mesajul sărbătorilor mănăstirii Văratec. În primul rând, mesajul și binecuvântarea Maicii Domnului, care întru adormirea sa nu ne părăsește, apoi, binecuvântarea starețului sfânt, Cuviosul Iosif, care a păstrat aici, în vatra acestei mănăstiri, neîntreruptă rugăciunea, îndemnând pe toți să spună cu atenție rugăciunea inimii și să păstreze pacea sufletului, și binecuvântarea Sfântului Gheorghe Pelerinul, căutătorul de Dumnezeu. Să-L găsiți pe Dumnezeu și mai ales să-L păstrați în sufletul dumneavoastră. Să vă întoarceți acasă împreună cu Dumnezeu. Să aveți o zi liniștită, cu pace, și în fiecare gând pe care îl puneți în acțiune să nu uitați că toate se fac prin credință. Chiar dacă întâmpinăm și necazuri sau greutăți, de vom avea credință măcar cât un bob de muștar, atunci vom putea să mutăm și munții păcatelor”.

La finalul Sfintei Liturghii, maica stareță, stavrofora Iosefina Giosanu, a mulțumit Preasfințitului Părinte Teofil Trotușanul pentru slujire și cuvânt de învățătură, dar și pelerinilor veniți în număr mare în această zi de sărbătoare.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul „Sfântul Cuv. Iosif de la Văratec” al Mănăstirii Văratec. (Pr. Valentin Băltoi)

***

Gheorghe Lazăr s-a născut în comuna Şugag, judeţul Alba, în anul 1846. S-a căsătorit la vârsta de 24 ani şi a fost binecuvântat de Dumnezeu cu cinci copii. A dus o viaţă creştinească aleasă, în muncă cinstită, în rugăciune, post şi milostenie.

În anul 1884 s-a dus să se închine la Mormântul Domnului şi a rămas la mănăstirile din pustiul Iordanului şi al Sinaiului peste un an de zile. Apoi, după ce s-a nevoit un an şi jumătate în Muntele Athos, s-a întors în ţară. A mai trăit câţiva ani în familie, şi-a pus copiii în rânduială, iar în anul 1890 s-a retras ca pelerin spre mănăstirile Moldovei. S-a stabilit definitiv în oraşul Piatra Neamţ şi s-a nevoit ca un adevărat ascet în clopotniţa bisericii domneşti din mijlocul oraşului, timp de 26 de ani. Sfântul Gheorghe Pelerinul a trecut la Domnul la 15 august 1916, şi a fost înmormântat în cimitirul oraşului Piatra Neamţ.

În vara anului 1934, Protosinghelul Damaschin Trofin, ucenicul Sfântului Gheorghe Pelerinul, fiind stareţ la Mănăstirea Râşca – Suceava, a voit să aducă osemintele sfântului la Râşca.

Deci, aşezând osemintele într-un sicriaș, părintele Damaschin a pornit cu o căruţă spre Târgu Neamţ. La intersecţia cu drumul spre Văratec, caii s-au oprit şi n-au voit nicidecum să meargă mai departe, spre mirarea părintelui Damaschin. Apoi, fără veste, caii au pornit în galop spre Văratec şi nu s-au oprit decât în faţa mănăstirii.

Înţelegând stareţul că aceasta este voia fericitului Gheorghe Lazăr, i-a făcut prohodul în biserică, împreună cu tot soborul maicilor, iar osemintele le-a aşezat în gropniţă, sub altarul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”.

Sfântul Gheorghe a trecut la Domnul în data de 15 august 1916. Proclamarea solemnă a canonizării a avut loc în data de 25 martie 2018, la Catedrala Mitropolitană din Iași. (Doxologia. RO)