Neputința infernală de-a iubi/ Și dorința sfântă de-a mai fi*

Veniți să dedicăm un gând măreţ,
Cu tot ce-avem mai sfânt în noi,
Icoanei de la Voroneţ,
Cu Judecata de apoi.

Lăsați să intre-n voi misterul,
Să lămurească tot cuvântul,
Cum Dumnezeu deschide cerul,
Să judece întreg pământul.

Contemplă-n tain-această scenă
Cum va fi dreapta judecată,
Când îți alegi, în rai sau gheenă,
Să-ți fie soarta ferecată.

Că Dumnezeu nu pedepsește
Nu judecă și nu blestemă
El, din iubire, mântuiește
Și dă viața cea eternă.

Iadul rămâne non-ființa
Și neputința de-a iubi,
Iar raiul este existența,
Și fericirea de-a mai fi.

*Gânduri duhovnicești în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți (Roman, 10 februarie 2018)