Am primit cu bucurie vestea că una dintre cele mai longevive manifestări cultural – religioase din Moldova, „ZILELE MITROPOLIT VISARION PUIU”, își continuă traseul și în anul 2023, atingând cea de-a XXVII-a treaptă. Puse una lângă cealaltă, de peste un sfert de veac, aceste trepte capătă deja, consistența de punte ridicată peste timp, de element de legătură între un trecut deopotrivă strălucitor și frământat și un prezent ce nu pare a se limpezi încă, deși astăzi, lumina credinței nu mai este ținută sub obroc.
A evoca modele de lucrare și trăire creștină exemplare, cum putem spune despre mitropolitul Visarion Puiu, dar a extrage și învățăminte cu mult tâlc dintr-o istorie cu lumini și umbre, iată care cred că este o primă misiune a organizatorilor, sau participanților la acest simpozion.
Țara, poporul român, mai ales tinerii de azi au nevoie de a-și găsi repere și în istorie, de a-și cunoaște înaintașii, după cum fiecare persoană are o firească dorință de a-și cunoaște neamul din care se trage.
Un mitropolit curajos, cu multă râvnă misionară, cu multă înțelepciune pastoral, cu un ascuțit simț al corectitudinii și dreptății, cu un patriotism împins până la a-și periclita propria viață – cum este caracterizat, fără nici o exagerare, Visarion Puiu, în lucrările unor cercetători onești și competenți – iată ce minunat model pentru Biserică și pentru neamul românesc!
Un om care a spus lucrurilor pe nume, care a pus întotdeauna un diagnostic corect, chiar dacă de nesuportat pentru unii, unor probleme reale care framântau Biserica, dar și societatea românească a acelei perioade interbelice, nu poate să constituie decât un imbold și pentru noi, cei de azi, de a nu ne lăsa furați de ispita unui triumfalism păgubitor și nici de a cădea într-un soi de automulțumire, ci de a căuta mereu leacul cel mai bun pentru multele racile care macină încă ființa acestui neam.
Visarion Puiu este un model de slujire pentru arhierei și pentru clerici, în general, dar și pentru mirenii care suferă când văd acest neam atât de ispitit de lucruri cu totul străine de ființa lui și atât de predispus la dezbinare, chiar și când la mijloc sunt interese naționale majore.
Acest mitropolit, care nu a avut mângâierea de a-și încredința trupul neînsuflețit pământului strămoșesc, revine, totuși, cel puțin o dată pe an, în țară, fiind prezent, în spiritul său, prin cei care se întâlnesc spre a-l evoca și omagia.
Faptul că anul acesta se înplinesc 100 de ani de la alegerea, investirea și înscăunarea sa ca episcop al Hotinului (1923), iar manifestările dedicate memoriei sale se vor derula și în vechea Eparhie a Hotinului cu reședința la Bălți, îl vom descoperi pe Visarion Puiu ca o punte nu doar între generații din diferite epoci istorice, ci și între cei pe care vitregiile istoriei i-au așezat de o parte și de alta a Prutului, a unor granițe desenate în mod samavolnic.
Cu nădejdea în mila și ajutorul lui Domnul, le transmitem tuturor celor prezenți un cuvânt de salut, binecuvântăm lucrările și evenimentele dedicate mitropolitului Visarion Puiu și felicităm pe toți cei care sunt părtași împreună ostenitori ai simpozionului, pentru dragostea, credința și râvna lor neobosită în a promova repere autentice și decisive întru edificarea culturală, însănătoșirea morală și creșterea duhovnicească a neamului românesc.
+ TEOFAN
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei
