La Catedrala Arhiepiscopală ”Sf. Cuv. Parascheva” din Roman, în Duminica a XXXIV-a după Rusalii, Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preasfinţitul Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. După citirea Pericopei Evanghelice rânduită de Biserica Ortodoxă la această sărbătoare, Preasfinţia Sa a ţinut şi un cuvânt de învăţătură în care a evidenţiat învăţăturile desprinse din aceasta.
”Cred că este una dintre cele mai cunoscute parabole rostite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, fiind preluată în mai toate domeniilor artelor. Nu putem face o sinteză cu privire la ceea ce s-a spus despre această parabolă, dar putem trage câteva învățăminte. Trebuie să luăm imaginea fiecăruia dintre noi, care întoarcem spatele lui Dumnezeu, căci Tatăl din parabolă este însuși Dumnezeu. Când a venit pe pământ să restaureze umanitatea, a căutat multe forme pentru a-l izbăvi pe om de moartea sufletească. Pentru că El ne caută permanent, așa cum citim și în parabola oii celei pierdute. În cazul parabolei de astăzi, Dumnezeu nu pleacă în căutarea fiului risipitor, a persoanei care se îndepărtează de calea cea adevărată, ci își folosește răbdarea. Și aici învățăm când trebuie să folosim răbdarea și când trebuie să plecăm în căutarea celor care părăsesc Biserica ori comunitatea din care fac parte. În calitate de ființe libere trebuie să alegem calea pentru a ajunge la Hristos. Acest fiu pleacă, ceea ce înseamnă că Dumnezeu ne-a dat libertatea de a discerne, de a alege, pentru că omul este singura ființă care are conștiința de sine și prin aceasta conștiința întregului univers. Dar libertate nu înseamnă că trebuie să cazi în libertinaj. Ci ești liber doar când rămâi în Adevăr și în legătură ființială cu Dumnezeu”, a menționat Preasfințitul Ioachim.
”Fiul a plecat, dar a văzut consecințele întoarcerii spatelui lui Dumnezeu, pentru că averea s-a risipit, așa cum se risipește tot ceea nu tezaurizăm în ceruri, ci aici, unde totul este trecător. Ori nu trebuie să uităm că, atunci când te depărtezi de la Dumnezeu și săvârșești păcate, nu mai rămâne în om decât conștiința de sine, legată de Creator”.
Preasfinția Sa a mai apreciat că darurile oferite de Tatăl din Evanghelie sunt simboluri care au o semnificaţie duhovnicească deosebită: ”haina fiului nu este decât haina pocăinței, iubirea lui Dumnezeu în care suntem îmbrăcați, pe care o spălăm prin pocăință, prin metanoia. Apoi i s-a pus inel, care este semnul dragostei, al legăturii ființiale în dragostea de Dumnzeu și de aproapele. Încălțămintea pe care a primit-o îl ajută să meargă pe căile Sale, iar încălțările protejează de ispitele, de tentațiile lumii, ca să porți merge pe calea lui Dmnezeu. Căci aceasta nu este prea comodă, ci este calea crucii, a suferinței”.
Totodată, ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să rămână în iubirea lui Dumnezeu, luând aminte la modelul fiului cel mare care reprezintă pe credincioşii din Biserică iubitori de Dumnezeu şi de Biserică, harnici şi statornici, dar care nu sunt totdeauna suficient de milostivi şi iertători faţă de oamenii păcătoşi care se întorc la Dumnezeu.
”Chiar dacă nu suntem fii risipitori și am rămas în biserică, aceasta nu este suficient dacă nu avem dragoste. Toate celelalte virtuți rămân ca o conduită pentru viața aceasta, dar cu iubirea intrăm în dragostea lui Dumnezeu și în împărăția Sa. Dumnezeu ne cheamă astăzi în comuniunea dragostei Sale care este Biserica și aceasta fie că suntem păcătoși sau drepți. Ce bine ar fi ca toți să ne regăsim în dragostea Lui, și acolo, în fața Sa să ne dea și inelul și încălțămintea și haina, și să ne invite la cina Sa! ”, a mai spus Preasfințitul Ioachim Băcăuanul.
