Momentul alegerii domnitorului Alexandru Ioan Cuza ca suveran al Moldovei și Valahiei în uniunea personală, ce constituie temelia Statului Național Unitar Român Modern, a fost evocat în prezența Înaltpreasfințitului Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, în catedrala Sf. Cuvioasă Parascheva din Roman, duminică, 24 ianuarie a.c.
Catedrala mușatină a fost astăzi locul în care au debutat evenimentele prilejuite de serbarea a 162 de ani de la Unirea Principatelor Române. IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim a săvârșit Liturghia arhierească, în prezența a numeroși credincioși, în cadrul căreia a oficiat slujba de pomenire a făuritorilor Micii Uniri, rostind rugăciuni specifice acestui moment.
Tâlcuind pericopa evanghelică ce a fost citită cu privire la Vindecarea orbului din Ierihon, Părintele Arhiepiscop Ioachim, a vorbit despre orbirea sufletească, rostind și meditația lirică Bartimeu (https://eprb.ro/bartimeu) compusă de Înaltpreasfinția Sa.
Astăzi, am ascultat o pericopă evanghelică care trasează tema dogmatică, liturgică și teologică a acestei duminici în care am ascultat despre vindecarea unui orb din naștere care s-a produs în Ierihon pe când Iisus mergea către Ierusalim. Pentru Dumnezeu lumea este ca o clepsidră în creație, iar iadul, așa cum Dostoievschi a spus, este neputința de a iubi. Noi, oamenii, suntem cu toții incapabili să vedem lumina lui Dumnezeu. De aceea pentru fiecare dintre noi botezul este o veritabilă naștere și vindecare, o naștere din nou și o deschidere a ochilor spre lumina cea adevărată, mai tare ca lumina soarelui și care ne umple sufletul de bucurie.Mântuitorul Hristos reface templul cel întruchipat și în orbul Bartimeu, așa cum a refăcut templele Duhului Sfânt, adică sufletele acelor oameni care în praful libertinajului s-au văzut cu acea placă care opacizează, prin care noi nu mai vedem lumina Sa care luminează tuturor. Când ești prăfuit de grijile vieții Duhul Sfânt vine și suflă cu adiere lină praful de pe ochii tăi, dar când ești înglobat în păcate atunci diavolul exercită o influență mai intensă asupra ta. Și totuși, oricât de risipitori suntem față de Tatăl și ne-am afla la un moment dat, important este să strigăm la Dumnezeu, așa cum a strigat orbul Bartimeu, zicând: Ce voiești să îți fac? Aceasta a răspuns: Să văd Doamne! Să văd chipul lui Dumnezeu în celălalt, să văd că este prezent prin energiile Sale în toate făpturile și în toate lucrurile pe care noi le avem în administrare aici pe pământ. Iubiți credincioși, aș vrea să văd că sunt doar oameni care se odihnesc în Chipul lui Dumnezeu Iubire!
După slujba Sfintei Liturghii, împlinirea a 162 de ani de la Unirea principatelor a fost marcată într-un cadru de factură liturgică, cu slujba de Te Deum oficiată în prezența Chiriarhului Romanului de preoții și diaconii slujitori ai Catedralei Arhiepiscopale.
La rândul său, Ierarhul a rostit un mesaj prin care a îndemnat la neuitare și la păstrarea identității și a explicat puternica legătură dintre patrie și biserică:
Fiecare trebuie să știe ceea ce sărbătorim noi astăzi. Avem în pomenire îndeosebi pe cei care au făurit acest act deosebit de important pentru poporul român și anume: Unirea Principatelor Române. Unul dintre corifeii care au contribuit decisiv la această unire a fost domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Biserica Ortodoxă Română nu s-a desprins niciodată de idealurile poporului nostru!
Arhipăstorul nu a uitat nici pe cei plecați în diaspora, pe care i-a încurajat să nu uite valorile morale și credința ortodoxă:
Pentru generația de astăzi a românilor de pretutindeni, actul istoric de la 24 ianuarie 1859 reprezintă nașterea unui ideal ce a fost împlinit prin jertfa supremă a fiilor acestui neam de sfinți și de eroi. În mod deosebit, în ultimele trei decenii Biserica și-a arătat preocuparea față de fiii și fiicele acestui neam care au ales să caute roadele unui trai mai bun dincolo de granițele României, îngrijindu-se de sănătatea spirituală și asigurarea celor necesare unei vieți din care să nu lipsească Dumnezeu, prin păstrarea reperelor moral-religioase și asigurarea întâlnirii în comuniune în spațiul primitor al lăcașurilor de cult care bornează diaspora, fiind totodată un factor de unitate a membrilor comunității și un reper moral atât de necesar într-un spațiu desacralizat și eterogen, cum este cel occidental.
În cadrul cuvântului, Ierarhul a mai transmis credincioșilor și un mesaj de unitate, îndemnând la iubirea de Dumnezeu:
Indiferent de natura constrângerilor, de contextul sanitar în care trăiesc, de mișcările sociale și de contextele culturale și etnice, naționale sau globalizante, în care își desfășoară activitatea și își petrec viața, în acest An omagial al pastorației românilor din afara României și al comemorării celor adormiți întru Domnul, îndemn pe fiii și fiicele eparhiei noastre, din țară sau diaspora, să păstreze intactă credința în care s-au născut, să promoveze valorile fundamentale ale neamului, să nu se înstrăineze de ceea ce poartă în suflet mai sfânt și mai curat, să-și păstreze demnitatea ca persoane chemate la a rămâne în comuniune de iubire cu Dumnezeu. Dumnezeu să binecuvinteze România și pe români!
(pr. Daniel Marari)
