Acum, la ceas aniversar prilejuit de împlinirea a 67 de ani de viață, în calitate de colaboratori la Centrul eparhial, transmitem cu fiască dragoste Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim gândurile noastre de aleasă prețuire, urări de sănătate, bucurii sfinte, ani binecuvântați de Dumnezeu, cu împliniri în slujirea Arhiereului Hristos și rodiri duhovnicești în păstorirea clerului, cinului monahal și credincioșilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului pe calea mântuirii.
Întru mulți și binecuvântați ani,
Înaltpreasfințite Părinte Ioachim!
Devenirea unui Om se oglindește în faptele împlinite cu conștiința că ele reprezintă ofranda închinată lui Dumnezeu, spre Care aleargă și spre a Cărui asemănare tinde. Sublimul gândului și frumusețea făptuirii mențin echilibrul ființei în zborul ei spre idealul pe care Hristos l-a lăsat testament umanității și de care cei atinși de aripa geniului sunt îndrăgostiți iremediabil. Unul dintre aceste spirite mereu însetate de absolut este întruchipat de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a cărui evoluție în timp reprezintă sinteza unor vocații pe care Dumnezeu i le-a dăruit cu generozitate umplându-i ființa.
Anii formării sale monahale în marile lavre moldave încă din adolescență i-au imprimat în matricea sufletului un mod de a fi care i-a marcat existența trasându-i rigoarea unei viețuiri și cugetări izvorâte din paradigma lucrării părinților duhovnicești ale căror nume și astăzi sunt rostite cu evlavie și recunoștință. Aceste crâmpeie de viețuire în care duhul marilor duhovnici ai monahismului moldav este mereu prezent s-au împletit magistral cu elocința asimilată de-a lungul anilor de studii petrecuți audiind cursurile elitei intelectualității generației de aur a Teologiei universitare românești.
La aceste două laturi ale personalității sale, frumusețea viețuirii duhovnicești și adâncul cunoștinței teologice, s-a adăugat experiența doctorală și misionară a Occidentului, care a însemnat maturizarea intelectuală și cristalizarea identității spirituale. Complexitatea personalității sale reflectă sinteza unor daruri duhovnicești, dar și experiențe de viață unice care așază în dialog curăția copilăriei petrecute în sânul unei familii binecuvântate, cu vârstele vieții spirituale trăite în duh filocalic la picioarele sfinților nemțeni, statornicia și căldura Ortodoxiei românești, cu rigoarea și dinamismul Teologiei occidentale, diversitatea și provocările spațiului intercultural și interreligios european, cu duhul pașnic patriarhal al plaiurilor voievodale din Grădina Maicii Domnului.
Aceste împliniri creionează complexa personalitate a celui care la vârsta de 46 de ani a îmbrăcat veșmântul de har al apostolilor, urcând în scaunul arhiepiscopal al Eparhiei Romanului și Bacăului, fiind al 77-lea ei ierarh, menținând mereu echilibrul între tradițional și înnoitor. Toată experiența intelectuală și duhovnicească acumulată de-a lungul timpului a dat naștere unei personalități a vieții religioase și culturale românești care își consumă ființarea înnoind și perfecționând toate sectoarele administrației eparhiale, identificându-și existența cu viața Bisericii și vocația de smerit urmaș al ierarhilor de vrednică pomenire care au ctitorit această eparhie. Totodată, experiența viețuirii sale monahale, chipurile luminoase ale părinților săi spirituali, adâncul teologiei asimilat în nopțile de neodihnă și rugăciune ne sunt împărtășite, în vers sau în proză, îmbrăcate în veșmânt imnografic sau eseistic, în pagini de neuitare care relevă sensibilitate, frumusețe, acuratețe și profunzime.
Toate acestea și multe altele alcătuiesc profilul Ierarhului Romanului și Bacăului a cărui viață luminează în sfeșnicul timpului cu speranța că ceea ce a împlinit, dar și cele care așteaptă să fie împlinite însumează cărămida pe care Providența i-a rânduit să o așeze la edificiul spiritualității ecleziastice românești.
