Încă de la primele ore ale dimineţii, credincioşi din satele apropiate aşezării monahale, dar şi pelerini din Târgu Neamţ sau alte orașe ale țării şi-au îndreptat paşii către locaşul monahal de la Văratec pentru a preacinsti prin rugăciune pe Maica Domnului.

La finalul Sfintei Liturghii, Arhiepiscopul Ioachim a adresat cuvânt de învățătură obștii monahale și pelerinilor prezenți, evidențiind aspecte teologice ale sărbătorii închinate ocrotitoarei acestei oaze de spiritualitate nemțeană, care serbează anul acesta 238 de ani de existență, fiind una dintre cele mai frumoase și mai reprezentative mănăstiri moldave. Amintind despre moștenirea mariologică Înaltpreasfinția Sa a spus că Maica Domnului rămâne icoana Bisericii care a dat expresivitate nu doar credinței creștinilor, ci a fost și un izvor de inspirație pentru spiritele creatoare, îmbogățind patrimoniul cultural universal: „În Ortodoxie, această sărbătoare, de-a lungul timpului, a fost cinstită și împodobită cu cele mai inspirate și sublime imagini sau descrieri, Maica Domnului devenind icoana cea mai frumoasă a Bisericii. Astfel, teologii au dogmatizat adevărul marial, iconografii l-au zugrăvit, imnografii au compus cele mai frumoase imnuri și cântări, arhitecții și constructorii i-au închinat peste timp grandioase biserici și catedrale, iar scriitorii și poeții s-au întrecut să imortalizeze cele mai sugestive portrete în cuvinte, care, ulterior, au devenit adevărate capodopere ale umanității”.

De asemenea, Înaltpreasfinția Sa a precizat faptul că Maica Domnului a fost aleasă de Dumnezeu pentru ca prin ea să se împlinească planul de mântuire a lumii, ea fiind cea mai curată ființă care putea primi în lăuntrul ei pe Fiul lui Dumnezeu întrupat: „După cum știm din Scripturi, neascultarea omului, înzestrat de Dumnezeu cu misterul libertății, a avut consecințe dezastruoase, atât în ființa microcosmosului-Omul, cât și a macrocosmosului-Universul. Omului i  s-au închis porțile veșniciei, iar Universul creat risca să sfârșească în neant. Timpul efemer, pe care Dumnezeu l-a făcut să curgă prin istorie spre veșnicie, devine un timp neprielnic și auster. Nu mai era un timp al mântuirii, ci un timp al căutărilor împovărătoare în spațiul imanentului limitat. Or, Maica Domnului devine scară pe care coboară Însuși Dumnezeu la noi, iar nouă ni se dă posibilitatea să urcăm pe aceeași scară, pentru a deveni fii ai lui Dumnezeu după har, în veșnicia Lui. Veșnicia nu are istorie. Ea este meta-istorie, meta-logică, meta-fizică, este acel prezent continuu sau timpul lui Dumnezeu, care nu se poate calcula cu mijloacele de măsurare convenționale născocite de om. Astfel, acest plan al lui Dumnezeu a început să se realizeze când o preacurată și smerită Fecioară a fost desemnată de Providență să fie reprezentanta Umanității”.

Pentru faptul că în programul manifestărilor dedicate hramului mănăstirii Văratec anul acesta au fost cuprinse și activități culturale, iar o parte dintre pelerinii prezenți, reprezentanți ai intelectualității românești, sunt iubitori de vers eminescian, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a amintit faptul că Maica Domnului ocupă un loc important în cultura română și mai ales în opera eminesciană, identificând totodată clipele de inspirație care l-au motivat pe marele poet național să-i consacre versuri de o neasemuită frumusețe și profunzime teologică: „Credem că preocupările sale poetice mariale sunt inspirate de chipul imaculat al Maicii Domnului care a generat în cultura teologică română imaginea maternității și purității feciorelnice, dar și de viața austeră a monahiilor care o au călăuzitoare pe cea care este exemplul suprem de ascultare întru smerenie față de Dumnezeu (Iată roaba Domnului). Totodată, desele peregrinări ale copilului Mihai la Mănăstirea Agafton transformată de mitropolitul Veniamin Costachi în mănăstire de maici (1814), acolo unde trei dintre mătușile sale după mamă, Fevronia, Sofia și Olimpiada Iurașcu (ultima fiind chiar stareță a mănăstirii) s-au nevoit la picioarele Maicii Domnului, au zugrăvit în sufletul său convingerea că miresele lui Hristos adună în anii de viețuire monahală virtuțile mariale ale maternității spirituale și fecioriei consacrate. Eminescu a fost fascinat și și-a exprimat prin vers venerația față de chipul Fecioarei Maria pe care a contemplat-o în icoană și căreia i s-a rugat în serile de priveghere ascultând glasul cântărilor sfinte ale obștii de la Agafton. Acest mediu cultural creștin i-a inspirat versul teologic și i-a definit identitatea religioasă, Fecioara Maria rămânând în concepția sa poetică imaginea purității, a iubirii materne și dumnezeiești. Ea este cea care luminează viața și călăuzește mintea nevoitoarelor și a celor însetați de absolut, oferind lumina adevăratei cunoștințe într-un veac întunecat de mințile rătăcite ale celor care au statornicit în lume o cunoaștere ruptă de izvorul nesecat al luminii celei veșnice. În veacul luminilor întunecate, Fecioara este pentru poetul nostru național o permanentă sursă de speranță și consolare și reflectă profunzimea sa spirituală care a continuat să genereze în nopțile de neodihnă creatoare concepția sa mariologică”. 

Totodată, Arhipăstorul Romanului și Bacăului a apreciat frumoasa organizare a sărbătorii închinate preacinstirii Adormirii Maicii Domnului de către soborul de maici coordonate cu pricepere de maica stareță stavrofora Iosefina Giosanu.

Răspunsurile la Liturghie au fost oferite de corul mănăstirii de maici „Sf. Cuv. Iosif" de la Văratec.

Mănăstirea Văratec este situată în satul Văratec din comuna Agapia (județul Neamț), la o distanță de 12 km de orașul Târgu Neamț și la 40 km de municipiul Piatra-Neamț. Este cea mai mare mănăstire de maici din România.