Întru impulsul credinței și-al sfintei cugetări,

Ți-am alcătuit Fecioară acest buchet de cântări

Aşadar, slăvită Maică, de Dumnezeu Născătoare,

Primeşte cu bucurie şi smerită mea cântare.

 

**** 

 

O, Preasfântă Născătoare, Fecioară, profund mister,

Care la plinirea vremii ai fost scară către cer,

Coborâtu-S-a din Ceruri, la noi, cei de pe pământ,

Fiul Cel născut din tine, prin harul Duhului Sfânt.

Ai ajuns cea mai cinstită între cetele cereşti,

Mai înaltă şi mai sfântă întru cele pământeşti.

Toată oastea cea cerească îţi aduce preacinstire,

Că tu ai adus în lume Logosul, spre mântuire.

Când a fost Bunavestire, Dumnezeu a revărsat

În sufletul tău lumina harului cel necreat.

Prin Fiul născut din Tatăl mai-nainte de toţi vecii

S-a aprins lumina-n lume de s-au minunat proorocii,

S-a uimit toată făptura, iar ritorii, bunăoară,

S-au mirat cum devii Mamă şi rămâi totuşi Fecioară.

Tu, născând pe Fiul veşnic dintru ale tale sângiuri,

Ai ajuns mult mai cinstită decât cetele de îngeri.

De când ai devenit Mamă Logosului întrupat,

Prin El eşti şi nouă mamă, că din moarte ne-a salvat.

Astfel, te cinstesc prorocii, apostolii, mucenicii,

Te laudă pruncii-n leagăn, toţi copiii şi bunicii.

Ierarhi, preoţii cucernici şi călugări cuvioşi,

Pustnici, monahii, fecioare, voievozi evlavioşi,

Toţi te preamăresc, Fecioară, ca cel mai scump giuvaer,

Că le eşti icoană sfântă pe pământ, dar şi în cer.

Tu eşti lauda de cinste a apostolilor sfinţi,

Tu eşti şipotul prin care curge har către Părinţi,

Tu eşti povăţuitoare, bucurie negrăită

Tuturor care în lume duc viaţă neprihănită.

Călugărilor dai tărie, smerenie şi răbdare,

Pustnicilor, bărbăţie, tihnă, linişte-nfrânare.

Maicilor afierosite pentru viaţa monahală

Ajută-le să trăiască întru bună-rânduială,

Din izvorul milei tale dă-le dar din darul tău,

Să petreacă-n armonie şi-n frică de Dumnezeu.

Ascultarea, curăţia şi smerită cugetare,

Să le fie ca podoabă în smerita lor lucrare.

Pe fiii Ortodoxiei răspândiţi pe tot pământul

Ajută-i ca să vestească pe Iisus Hristos - Cuvântul.

Oricine vine la tine, cu credinţă şi smerit,

Nu se-ntoarce niciodată făr’ să fie miluit.

Tu, Măicuţă preacurată, eşti mamă ocrotitoare,

Că pe toţi copiii lumii tu-i cunoşti, pe fiecare.

Veselie pentru mame, hrănitoare pentru prunci,

Tinerilor călăuză, după sfintele porunci,

Pentru bolnavi vindecare, celor goi îmbrăcăminte,

Grabnică ajutătoare celor ce cad în ispite,

Liman bun şi adăpostul pentru toţi cei osteniţi,

Tu dai linişte şi pace celor ce sunt oropsiţi.

Eşti icoană nepătată în Biserica măririi,

Biruinţă în războaie şi nădejdea mântuirii.

* * *

O, preamilostivă Doamnă şi Crăiasă peste îngeri,

Care asculţi cu răbdare ruga şi-ale noastre plângeri,

Ştim că ai adus în lume pe Dumnezeu nevăzut,

Prin Fiul născut din tine, pe Tatăl noi L-am văzut.

Fecioară, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare,

Tu eşti minte îngerească şi rază ruptă din soare,

Mireasă neprihănită şi sălaş împărătesc,

Îţi cântăm cu veselie imn ales, duhovnicesc:

Tu eşti chivotul în care se păstrează apă vie,

Bând dintr-însa cu credinţă, sufletele reînvie.

Ai fost, la plinirea vremii, palat al Duhului Sfânt,

Unde Tatăl Cel din ceruri a spus ultimul Cuvânt.

De la momentul rusalic tu ai devenit grădină,

Unde îngerii din ceruri culeg crinii de lumină.

Eşti şi cuibul dintru care vulturul dumnezeiesc

A zburat spre înălţime cu tot neamul omenesc.

Maică Sfântă, Preacurată, eşti taina cea negrăită,

Adâncimea nepătrunsă, minunea cea neştiută;

Porumbiţa cea preabună, fără pată sau cusur,

Ciocârlia ce se-nalţă spre a cerului azur.

Biserică nefăcută de o mână omenească,

Veşmânt ţesut din porfiră de o mână îngerească;

Picătura de agheasmă din izvor taumaturg,

Să vindece răni deschise din zori până în amurg.

Din Ţara Făgăduinţei ai adus struguri cereşti,

Vinul lor s-a pus în cupe prin cetele îngereşti.

Tu ne-ai astâmpărat setea din potirul plin cu har

Şi ne-ai hrănit din pâinea vieţii frământate pe altar.

O, Marie, Maică Sfântă, Fecioară prealăudată,

Ai adus lumină-n lume prin viaţa ta curată.

Priveşte creştinătatea cu ochi milostiv de mamă,

Şi ajută fiecărui care numele îţi cheamă.

Roagă-te cu stăruinţă Fiului tău preaiubit,

Ca să ierte de păcate pe cei ce s-au spovedit.

Păzeşte satul aceasta care cheamă al tău nume,

Acoperă şi păzeşte pe toţi creştinii din lume.

Fereşte-ne de cutremur, de necaz şi de război,

Risipeşte toată ura, duşmănia dintre noi.

Ocroteşte ca o mamă neamul, credinţa şi glia,

Că grădina ta, Măicuţă, este toată ROMÂNIA.

Lacrima-ţi din rugăciune, o preschimbă întru ploaie,

Să curgă din munţi în vale doar agheasmă pe pâraie.

Tot pământul României nu îl pierde din priviri,

Tu doar ştii că glia ţări-i înţesată de martiri.

Mai ales, o, Maică Sfântă, te rugăm să iei aminte

De Biserica măririi, cu locaşurile-i sfinte.

Ea a fost răscumpărată prin moartea Fiului Tău,

De aceea, Preacurată, tu păzeşte o de rău.

Credincioşii îi îmbrăcă în cămaşă luminată,

Candela tu le-o aprinde din lumină necreată.

Ajută şi miluieşte, ca pe cel mai scump Ierarh,

Pe Preafericitul nostru, Părintele Patriarh,

Pe mitropoliţii ţării, preasfinţiţii arhierei,

Cler şi credincioşi ce poartă chipul lui Hristos în ei.

Mântuieşte, Preacurată, pe cei care-n tot pământul

Cu smerenie măsoară Universul cu genunchiul.

Tu, Măicuţă atotsfântă, nu uita să pomeneşti

Pe părinţii şi fraţii noştri mutaţi la cele cereşti.

Fă să stea fără ruşine înaintea lui Hristos

Toţi cei morţi, străbuni ai noştri, care au trăit frumos.

Să se odihnească-n pace contemplând pe Fiul tău,

Aşteptând doar Parusia adormiți în Dumnezeu.

Aşadar, Sfântă Fecioară, eu te rog ca să primeşti

Acest imn de preamărire după forme omeneşti.

Azi se cântă în Biserici la aleasa-ţi prăznuire

Imnuri sfinte, minunate, preaslăvind Buna-Vestire.

Tot azi, pe-ntreg universul îl învăluie misterul

Că cea care-a venit în lume va ţine în braţe cerul.

Sfinţii Ioachim şi Ana, cei mai fericiţi părinţi,

Au purtat la ei în braţe cea mai sfântă dintre sfinţi.

Tu, Preasfântă Născătoare, începutul mântuirii,

Ai deschis pentru creștini uşa îndumnezeirii!

Primeşte cu bucurie și smerită lor cântare

Şi le trimite din ceruri câte-un dar la fiecare.

* * *

Azi, e mare sărbătoare pe Măgura de Bacău

Unde a venit în taină și Maica Lui Dumnezeu.

Urcat-au toți credincioșii pe colina bucuriei

Să cinstească pe Fecioara, în divină Liturghie.

 

Sfântă Fecioară curată, Maică a lui Dumnezeu,

Ai ales să stai de veghe la Măgura de Bacău.

Vei împodobi lăcașul zidit Sfântului Ioan,

Ascultând pe fiecare, zi de zi și an de an.

Venirea icoanei tale în zi de Bună Vestire

Va rămâne pentru oameni cea mai sfântă amintire.

 

În privirea ta suavă se vor odihni creștinii,

Iar sfânt lăcașul acesta va deveni Casa pâinii.

 

 

Avem credința, Fecioară, că vei săvârși minuni,

Ascultând ruga fierbinte acestor smeriți creștini.

Când Fiul era pe Cruce, între tâlhari răstignit,

Te-a încredințat, Măicuță, ucenicului iubit.

 

Și, fiind în agonie, când s-a-ntunecat văzduhul,

Fiul tău te-a făcut Mamă, după care și-a dat duhul.

Astăzi ți se-ncredințează această comunitate,

Ca să ai grijă de dânsa și să o ajuți în toate.

*

Așadar, Sfântă Fecioară numită Ierusalimitița,

Tu ajută toți românii să își păstreze credința.

Dă-le celor ce se roagă sănătate, bucurie

Și viața le-o prefă într-o Sfânta Liturghie!

Iar când Domnul va decide ziua de paști fiecărui,

Fiul va da paradisul, iar tu crinul să ne dărui.

Amin.

 

*alcătuit de IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim, 25 martie 2022