La inițiativa părintelui protopop acestea au fost lucrate în Atelierul de croitorie „Cămașa lui Hristos” din cadrul Centrului eparhial de la Roman, fiind absolut necesare reînnoirii veșmântului cultic. Noile ilitoane* ce vor înveli Sfintele Antimise de pe Sfintele Mese ale Altarelor bisericilor de enorie și ale mănăstirilor din protopopiat se evidențiază prin frumusețea broderiei care le împodobesc și prin icoanele celor patru Sfinți Evangheliști, Matei, Marcu, Luca și Ioan, cusute în cele patru colțuri.

Înaltpreasfinția Sa a binecuvântat acest demers, de înlocuire a ilitoanelor vechi cu cele noi, transmițând prin părintele protoiereu arhierești binecuvântări tuturor slujitorilor Sfintelor Altare care le vor primi.

*Ce este ilitonul?

Ilitonul, obiect foarte important în slujirea sacerdotală (din gr. εἰλύω, „a înveli”) este o bucată de țesătură roșie, de obicei din mătase, în care se învelește Sfântul Antimis și care rămâne permanent pe Masa Sfântului Altar, ce simbolizează mormântul Domnului, peste acestea așezându-se Sfânta Evanghelie. Ilitonul este despăturit odată cu Sfântul Antimis, în timpul Liturghiei catehumenilor, peste Antimis așezându-se apoi Cinstitele Daruri aduse spre sfințire, iar după sfințire și după împărtășirea cu Sfintele Daruri Antimisul se împăturește din nou și se învelește în iliton.

Potrivit interpretării părintelui profesor Ene Braniște, ilitonul era inițial pânza care se așternea peste vechile altare creștine, aceasta fiind ulterior dublată de antimis, păstrându-se numele de iliton doar pentru învelitoarea acestuia. Spre deosebire de Antimis, ilitonul nu conține Sfinte Moaște.

Din punct de vedere simbolic, ilitonul întruchipează giulgiurile Mântuitorului și/sau mahrama care a acoperit capul Acestuia la îngropare. Potrivit altor interpretări, acesta ar mai putea reprezenta și scutecele Pruncului Iisus.

Pr. Florin Robert Blănaru