În data de 24 mai 2020, în Duminica a șasea după Paști, a Orbului din naștere, în curtea generoasă a Centrului Eparhial de la Roman a fost oficiată Sfânta Liturghie de către părintele Arhimandrit Pimen Costea, Vicar Eparhial, alături de părintele Arhimandrit Serafim Huzdup, mare ecleziarh al Catedralei Arhiepiscopale și împreună cu un mic sobor de preoți și diaconi. La slujbă a asistat și Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, care, la final a adresat un cuvânt de învățătură. Slujba divină a fost oficiată în prezența credincioșilor, cu respectarea îndrumărilor bisericești și a regulilor impuse de autorități, ca urmare a măsurilor de prevenție şi limitare a răspândirii noului coronavirus.
Pericopa evanghelică a fost tâlcuită de părintele Protosinghel Gabriel Roșu, slujitor al Catedralei Arhiepiscopale.
La finalul slujbei, Părintele Arhiepiscop Ioachim a adresat un cuvânt de învățătură creștinilor prezenți în care a vorbit despre cel care era orb din naștere.
Cel născut orb ne arată că putem merge în bătaia luminii, fără să fim scăldați în lumină, că putem fi în miezul unei zile însorite, fără să fim capabili să vedem soarele și nici lucrurile pe care el le luminează, căci însuși simțul văzului este atrofiat. Ne aflăm în întuneric, în singurătate și tristețe. Noi primim această lumină prin Botez, însă vânturile și furtunile pot să o stingă! Este foarte important cum întreținem această lumină în noi ca ea să arate lucrarea lui Dumnezeu prin noi, anume aceea de a curăți permanent ce este rău. Hristos este Cel care i-a din țărână suflarea de viață pe care o dă pământului și astfel creează omul.
Ierarhul a amintit și despre părintele Teofil Părăian, de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, mare duhovnic:
Acest părinte a fost unul deosebit și a marcat timpul său prin faptul că a fost un mare învățător și misionar în timpul comunismului și după aceea! Se întrebau oamenii care este cel mai mare psiholog al României. Mulți l-au desemnat pe părintele Teofil. Deși era orb, el vedea. El a afirmat, invitat fiind de mine la o conferință la Paris, “Degeaba ai ochi dacă nu vezi, degeaba ai urechi dacă nu auzi, degeaba ai gură dacă nu poți să vorbești!” Toate acestea ne arată că noi trebuie să avem grijă de vindecarea ochiului nevăzut a lui Dumnezeu care se află în noi. Conștiința aceasta, care este glasul lui Dumnezeu în noi, ne spune ce trebuie să facem, să învățăm și ce trebuie să auzim. Noi trebuie să vedem până în întuneric și de aceea este important să simțim lumina care vine în sufletele noastre și care este a lui Hristos!
În cadrul slujbei a fost rostită o ectenie pentru odihna sufletului Arhiepiscopului Pimen al Sucevei și Rădăuților. Răspunsurile la strană au fost date de corala „Diaconia” a Catedralei Arhiepiscopale.
Aceasta este ultima duminică din acest an când mai rostim salutul pascal, următoarea zi de joi urmând a prăznui Înălțarea Domnului. (pr. Daniel-Ionel Marari)
