Dezbaterea organizată a fost una tehnică și echilibrată. În urma prezentării celor trei variante propuse de către Ministerul Educaţiei Naţionale, s-au putut emite următoarele puncte de vedere:

• Este necesară cooptarea tuturor factorilor interesați în demersul de reformare a școlii românești, pentru a susține un efort considerabil și pe termen lung, implicat de schimbări, ce angrenează paliere diferite: curriculum, evaluare, formare a cadrelor didactice, managementul școlii etc. 
• Este necesară şi reconsiderarea rolului și locului școlii în comunitate, în viața copilului și a familiei, prin restructurarea modului de gândire a timpilor școlari, a orarului, a organizării sălilor de clasă, a metodelor și activităților de învățare.
• Este apreciată atenția sporită acordată de către MEN disciplinelor opționale, dar se consideră că ideea generoasă, aflată în spatele acestei soluții,  va putea fi  greu aplicată.

O reformă a școlii românești, oricât de avangardistă își propune să fie în aspirația de a aduce sistemul educațional în realitatea actuală și chiar de a răspunde cerințelor viitorului (deși incert și impredictibil), nu se poate delimita de contextul național, de propria istorie ce marchează devenirea școlii în formatul existent, de necesitatea păstrării și conservării identității naționale, în acord cu prevazut de art. 3  litera h din  Legea Educației nr. 1/2011 respectiv PRINCIPIUL ASUMĂRII, PROMOVĂRII ŞI PĂSTRĂRII IDENTITĂŢII NAŢIONALE, DAR ŞI A VALORILOR CULTURALE ALE POPORULUI ROMÂN (respectarea acestui principiu presupune obligatoriu o programă completă şi complexă a disciplinelor care tratează valorile culturale şi spirituale, respectiv, Limba şi literatura română, Istoria, Religia, Muzica, Educaţia plastică etc).

La final, organizatorii au mulţumit preoților parohiei care a găzduit evenimentul, pentru sprijinul logistic acordat desfăşurării acestei dezbateri.

(Teodora Plăeşu)