Istoric
În municipiul Bacău se află o populaţie majoritară de rit creştin – ortodox, păstrând de-a lungul timpului un puternic sentiment religios.
Datorită unor condiţii istorice favorabile, municipiul Bacău a cunoscut o dezvoltare constantă, devenind în prezent un important centru social – economic din regiune.
În mod firesc a apărut necesitatea amplasării unui locaş de cult creştin-ortodox care să fie reprezentativ pentru numărul de credincioşi din zonă .
Astfel la începutul anilor 1990 a fost demarată construcţia Catedralei Ortodoxe „Înălţarea Domnului” amplasată în centrul Municipiului Bacău, fiind cap de perspectivă pentru cele două artere principale ale oraşului, respectiv b-ul N. Bălcescu şi str. Mihai Viteazu.
Construcţia are o lungime totală de 67 m, o lăţime de 37 m si o înălţime maximă 63 m la baza crucii de pe turla principală. Suprafaţa construcţiei la sol este de cca 950 mp.
La primul subsol al clădirii a fost amenajat un adăpost de apărare civilă, la demisol au fost amplasate o capelă şi un spaţiu expoziţional cu acces separat, iar începând de la cota ±0,00 se înalţă construcţia propriu-zisă a catedralei.
Din punct de vedere planimetric clădirea a fost conformată respectând întocmai succesiunea spaţiilor specifice bisericilor de rit ortodox din România.
La vest au fost amplasate pridvorul şi două turnuri de scară care asigură circulaţia verticală precum şi accesul la cele două clopotniţe.
Pronaosul, având 2 accese principale pe laturile de nord şi sud, se dezvoltă pe mai multe nivele, fiind încununat de o cupolă stelată de inspiraţie ştefaniană.
Spaţiul principal al catedralei îl constituie naosul, dimensionat pe o deschidere de 24 m, flancat de cele două abside laterale semicilindrice având un diametru de 12 m fiecare, precum şi de catapeteasma amplasată sub arcul triumfal al altarului.
Deasupra naosului, printr-un sistem de arce şi cupole succesive, specifice arhitecturii bizantine, se înalţă cupola pantocratorului care încununează spaţiul monumental al catedralei.
Arhitectura interioară a clădirii îmbină tradiţia bizantină a spaţiului boltit, cu nevoia de înălţare spre divinitate specifică turlelor pantocratorului de la bisericile ortodoxe româneşti.
Volumetria exterioară preia proporţiile bisericilor moldoveneşti din epoca medie, fiind convertită datorită dimensiunilor şi a timpului într-o arhitectură contemporană, care îmbină tradiţia cu numeroase elemente moderne.
Ansamblul arhitectonic este monumental şi reprezentativ, iar prin amplasarea sa în municipiul Bacău, va deveni un important centru religios pentru întreaga zonă centrală a Moldovei.
