Potrivit Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Art 14, lit. B și îndrumărilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române privind cooperarea pastorală și întrajutorarea frăţească a eparhiilor din Patriarhia Română, prin solidaritate spirituală şi materială, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim a oferit, la solicitarea Preasfințitului Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, 170 de sfinte antimise pentru altarele bisericilor din eparhia vecină.
În cuvântul de mulțumire transmis de chiriarhul Covasnei și Harghitei se subliniază importanța istorică a acestui „generos act de dăruire”, în urma căruia numele Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim și al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, pe care acesta o păstorește, va rămâne în paginile de istorie bisericească a Eparhiei, „știind că aceste odoare de mare preț vor înfrumuseța Sfintele Altare din județele Covasna și Harghita, vor înrâuri evlavia clericilor în slujirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, iar din Sfânta Jertfă Euharistică săvârșită pe aceste Antimise mulți creștini se vor cumineca spre a lor mântuire.”
Sfântul Antimis este odorul de mare preț al unei biserici, pentru că prin el comunitatea credincioșilor unei parohii se identifică a fi păstrători ai dreptei credințe și în comuniune cu ierarhul locului, garanție fiind însăși semnătura chiriarhului. De altfel, în cazul în care ierarhul este nevoit să retragă Antimisul dintr-o parohie, din motive de indisciplină a preotului sau de apostazie a comunității, acea parohie se desființează.
Antimisul - element esențial în săvârșirea Sfintei Liturghii
Sfântul Antimis este confecționat din pânză de in sau mătase, având imprimată reprezentarea punerii în mormânt a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, imagine în care se regăsesc chipul Maicii Domnului, al femeilor mironosițe, al lui Iosif din Arimateea și al altor ucenici, iar în plan secund Sfânta Cruce. În colțurile Sfântului Antimis sunt pictate chipurile celor patru Sfinți Evangheliști, ca cei ce au fost martorii activității pământești a Fiului lui Dumnezeu întrupat și care au consemnat acestea în paginile Noului Testament. Alături de aceste imagini, în partea de sus este înscris textul: „Altar dumnezeiesc și sfânt pentru săvârșirea pe acesta, în orice loc, a Sfintei Liturghii ”, iar în partea de jos este consemnată data sfințirii, hramul bisericii, parohia, protopopiatul și semnătura chiriarhului.
În interiorul acestuia sunt puse părticele din moaștele unui sfânt mucenic, iar ierarhul, înainte de oficierea Sfintei Liturghii, săvârșește slujba de sfințire, în cadrul căreia le stropește cu agheasmă mare, apă de trandafir și le unge, în numele Preasfintei Treimi, cu Sfântul și Marele Mir.
Rolul Sfântului Antimis este cunoscut din primele veacuri creștine, el ținând loc de Sfântă Masă. În zorii creștinismului, bisericile erau construite pe mormintele martirilor, însăși mormântul constituind piatra altarului. În timpul persecuțiilor, pentru că, atât slujitorii, cât și credincioșii erau nevoiți să fugă din fața persecutorilor, s-a recurs la folosirea unei pânze (antimis, αντί – în loc de şi μίνσος – masă trad din gr. - în loc de masă) care să poată ține loc de Sfântă Masă, și, în cazul în care un pericol s-ar anunța în timpul săvârșirii Sfintei Euharistii, să se poată strânge sfintele, astfel încât slujba să poată fi continuată într-un loc ferit. Încă de atunci, în această pânză se puneau, într-un buzunăraș, părticele din moaștele unor sfinți martiri.
Icoana reprezentării punerii în mormânt ce a fost imprimată pe pânza Sfântului Antimis oferit Eparhiei Covasnei și Harghitei a fost lucrată de maicile de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului”, Diaconești, jud. Bacău.
