Cuvântul de învățătură a fost adresat credincioșilor prezenți de Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul care a vorbit despre cele două personaje biblice care sunt amintite în fragmentul biblic al Deniei din Sfânta și Marea zi de Miercuri: Apostolul Iuda și femeia păcătoasă care a uns cu mir picioarele Domnului Iisus Hristos. Apostolul Iuda, deși primește de la Domnul Hristos ascultarea de a administra bunurile comunității apostolilor și se bucură de încrederea Sa, se lasă doborât de patima iubirii de arginți și pierde comuniunea cu Dumnezeu. Postirea ajută pe creștini să se vindece de înrobirea patimilor și de moartea spirituală:

„Iuda Îl căuta pe Dumnezeu, dar o patimă a făcut ca să rateze această mare întâlnire cu Dumnezeu. A stat lângă Domnul Hristos, dar nu s-a întâlnit cu El. Nu s-a întâlnit în har, în iubire și în dragoste. L-a slujit pe Domnul ca și Apostol, L-a urmat la chemarea pe care i-a adresat-o și Mântuitorul chiar i-a încredințat o ascultare importantă. A fost cel care trebuia să poarte grijă de vistierie, de bunurile pe care le administrau în comunitatea apostolilor. Iuda era cel care ținea punga. [...] Dumnezeu știa că Iuda este luptat de o patimă, de un păcat mare: iubirea de arginți. Și a vrut astfel să-l vindece, să-i arate că nu aceste bunuri materiale, nu arginții sunt cei mai importanți din lume, ci adevărata bogăție este în harul pe care inima îl poate primi de la Dumnezeu. [...]  Sfânta și Marea Miercuri ne aduce aminte de vânzarea lui Iuda și, în același timp, de nevoia omului de a posti. De a posti, în primul rând, nu doar de la bucate, ci de la patimi, de la ceea ce ne înrobește inima. Dacă Iuda ar fi postit de iubirea de arginți, n-ar fi ajuns să săvârșească vânzarea Domnului și, mai apoi, sfârșitul tragic pe care l-a avut, împingându-l vrășmașul să se spânzure”. 

Referindu-se la cel de-al doilea personaj care este pomenit în conținutul Deniei din această zi, Preasfinția Sa a vorbit despre dragostea, recunoștința și umilința femeii pcătoase, virtuți ce pot fi desprinse din gestul ei de a spăla picioarele Mântuitorului și de a le șterge cu părul capului ei:

„Lăsați-o pe această femeie pentru că ea face această spălare închipuind moartea Mea și unge picioarele Mântuitorului cu mir de mare preț. Deci ea risipește talanții pentru a șterge și a unge picioarele Domnului, ceea ce nu a făcut Iuda atunci când a adunat arginții. Deci, iată, femeia risipește arginții pentru a aduce o jerfă Mântuitorului Hristos. Iar gestul ei de a-I spăla picioarele Mântuitorului, pe de o parte, este gestul dragostei și al recunoștinței pentru că ei i s-au iertat păcatele. A venit să-I mulțumească Domnului pentru că ea acum era dezlegată de păcate și nu avea ce să aducă. În schimb, ea trăise o viață întinată, departe de legea lui Dumnezeu. Și atunci a ales ca să-i spele picioarele Mântuitorului și să îi le șteargă cu părul capului. Un gest de mare umilință să te apleci să ștergi picioarele cu părul capului. E bine, aceasta, spune Mântuitorul, o face spre îngroparea Mea”.

În încheierea cuvântului Său, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a precizat faptul că cele două personaje biblice pot fi modele pentru creștinul de astăzi, însă pentru a te mântui nu este suficient să porți numele de creștin sau să fii prezent în biserică. Este foarte importantă starea sufletească și dorința sinceră de mântuire. Practicarea metaniilor este semnul văzut al smereniei interioare și al recunoștinței față de Domnul Hristos, un exercițiu spiritual desprins din atitudinea plină de umilință a femeii păcătoase:

„Cele două personaje amintite în Sfânta și Marea zi Miercuri sunt pe de o parte și modele, dar și teamă de a le urma, pentru că viața păcătoasă pe care a dus-o femeia înainte de a-L întâlni pe Domnul putea să-i fie spre pieire. După cum, chemarea pe care Iuda a primit-o de a fi ucenic al Mântuitorului nu i-a ajutat să se mântuiască. De aceea, nu e suficient să fim creștini, să stăm în biserică sau să slujim în biserică, aceasta nu este suficient ca să ne mântuim. După cum, oricâte păcate ar avea cineva, oricât de căzut ar fi, oricât de mult ar fi săvârșit înaintea lui Dumnezeu, poate să primească iertare și dezlegare și să vină apoi cu recunoștință, precum femeia păcătoasă, să șteargă picioarele Domnului. Noi, când ne așezăm în genunchi, atunci plecăm fruntea precum înaintea picioarelor Domnului Hristos. Să aveți în minte această imagine, că atunci când facem o metanie sau o închinăciune și coborăm fruntea spre pământ, acolo se află picioarele lui Iisus. Și noi ne aplecăm precum odinioară femeia păcătoasă să atingem picioarele Domnului și să le ștergem, nu cu părul capului, ci mai ales cu sufletul nostru”. 

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul psaltic „Diaconia” al Catedralei arhiepiscopale „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman, dirijat de arhidiaconul Alexandru Tecucianu. (Pr. Valentin Băltoi)