Astăzi am trăit din nou bucuria care se naște atunci când generațiile își dau mâna și își împart sufletul. Alături de copiii centrelor de zi de la Hârja și de copiii Asociației „Copii în sânul familiei”, am rostit cu inimile deschise cuvintele atât de dragi neamului nostru: „mână cu mână, cei cu inima română”. Într-o activitate intergenerațională plină de emoție, am așezat laolaltă râsul, curiozitatea, jocul și credința, redescoperind cât de mare este darul de a fi împreună.
Cei mici, dar și cei mai puțin mici, au adus în prim-plan sensul profund al Micii Uniri — nu doar ca eveniment istoric, ci ca realitate trăită. Prin simplitatea și sinceritatea lor, copiii ne-au reamintit că nu există comunitate fără legătură, nu există familie fără apropiere și nu există viitor fără rădăcini. Iar noi, cei mari, am primit binecuvântarea de a privi copilăria așa cum o vede Dumnezeu: curată, luminoasă și mereu gata să unească.
Ziua de 24 ianuarie nu este doar o filă de istorie, ci o chemare vie la unitate, comuniune și responsabilitate față de aproapele nostru. Este ziua în care ne amintim că Unirea nu s-a clădit doar prin decizii politice, ci mai ales prin credință, solidaritate și dorința oamenilor de a fi împreună sub același ideal.
În duhul credinței creștine, am descoperit încă o dată că dragostea nu se împarte, ci se înmulțește. Atunci când este dăruită celor mici și celor vârstnici deopotrivă, ea devine un pod între timpuri, între generații, între oameni. Unirea adevărată începe acolo unde inimile se deschid și unde fiecare este primit cu bucurie și respect.
Ziua Unirii Principatelor ne cheamă să rămânem deschiși unii față de alții, să cultivăm bucuria de a fi împreună și să păstrăm vie în inimile noastre o învățătură simplă, dar profundă: unitatea începe în familie, continuă în comunitate și rodește în neamul nostru. Și nicicând să nu uităm să „învârtim hora frăției pe pământul României”, cu credință, cu nădejde și cu dragoste.
Bianca Negoiță
