În Duminica a XXXII-a după Rusalii, cunoscută și sub denumirea de Duminica lui Zaheu, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Catedrala arhiepicopală din Roman. Din soborul slujitorilor au făcut parte preacuviosul părinte arhimandrit Andrei Ioniță, preacuviosul părinte protosinghel Nectarie Eftime, mare ecleziarh al Catedralei arhiepiscopale, preacuvioși și preacucernici părinți și diaconi.

Cuvântul de învățătură a fost adresat credincioșilor de preacuviosul părinte arhimandrit Andrei Ioniță, cadru didactic la Școala postliceală sanitară din cadrul Liceului Teologic „Episcop Melchisedec” din Roman.

În cuvântul său, părintele arhimandrit a vorbit despre semnificațiile perioadei liturgice a Triodului pe care o anunță Duminica lui Zaheu în calendarul creștin ortodox și despre înțelesul duhovnicesc al întâlnirii dintre vameșul Zaheu și Mântuitorul Iisus Hristos pentru creștinul de astăzi: „Suntem într-o perioadă de pregătire a celei mai intense perioade duhovnicești a anului liturgic când începe drumul spre Golgota, spre Crucea lui Hristos și spre Învierea Sa. Evanghelia de astăzi, cunoscută în tradiția noastră ca Evanghelia lui Zaheu Vameșul, deschide această perioadă a Triodului. Triodul are ca semnificație intensificarea duhovnicească pentru viața noastră. Deschide perioada care anticipează Postul cel Mare și are scop trezirea noastră spirituală și curajul nostru de a ne întâlni cu Hristos. [...] Textul Evangheliei ne arată pe un om deosebit al societății care se întâlnește cu Hristos, iar această întâlnire are semnificații și pentru viața noastră duhovnicească deoarece se referă la raportul nostru cu Dumnezeu și la raportul nostru cu oamenii, în plan contemporan. Reprezintă momentul simbolic al trezirii, al dorinței omului și a noastră de a ne întâlni cu Dumnezeu. Zaheu devine astfel prototipul omului însetat după Dumnezeu, care caută mai mult decât o experiență duhovnicească spirituală. El caută ceva mai mult pentru lumea de astăzi marcată de fragmentare și de superficialitate”.

De asemenea, părintele arhimandrit a vorbit despre curajul lui Zaheu de a-și schimba viața prin acceptarea lui Hristos și despre semnificațiile teologice ale adverbului „astăzi” desprinse din fragmentul evanghelic al acestei duminici: „Deci cuvântul astăzi înseamnă că nu trebuie să amânăm momentul întoarcerii noastre către Dumnezeu. În literatura teologică și în imnografie întâlnim fragmente în care adverbul astăzi este prezent și arată lucrarea neîntârziată a lui Dumnezeu. Această chemare poate fi interpretată ca o invitație la prezența, la redescoperirea sinelui autentic pentru tânărul actual, sufocat în societate de viteza informațională și alte metode care fac bine, dar și rău, pentru că nu redescoperă sensul autentic duhovnicesc al vieții. Omul contemporan, tânărul grăbit, cel prins între zgomote, în căutări și rătăciri are nevoie de prezența lui Dumnezeu în viața sa nu mâine sau altă dată, ci chiar astăzi, cât mai curând, pentru că Dumnezeu este pretutindeni și întotdeauna în ființa noastră așteptând să-L chemăm deschizându-i ușa inimii”.

Cuvânt de învățătură a adresat credincioșilor și Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim care a vorbit despre perioada Triodului ca fiind una a pocăinței la care creștinul este invitat să se angajeze, vameșul Zaheu fiind un exemplu de urmat din acest punct de vedere: „Această Duminică, numită al lui Zaheu Vameșul, este un fel de prag. Noi vom trece prin această duminică într-o altă etapă liturgică a anului bisericesc, pe care frățiile voastre, în calitate de creștini, de participanți la viața Bisericii, o înțelegeți foarte bine. De acum începe perioada numită a Triodului. Duminica cealaltă veți auzi o evanghelie care marchează începutul acestei părți a Triodului și această poartă sau acest prag pe care l-am trecut astăzi. Deja am intrat într-o altă atmosferă pe care o numim a pocăinței, sau metanoia, pentru faptul că acest vameș a dat dovadă de pocăință, de smerenie și totodată de atașament la viața lui Hristos, întrucât el s-a lepădat de sine, așa cum facem și noi. Ne lepădăm câteodată de ceea ce este găunos și păcătos, ca să preluăm calea pe care ne-a indicat-o Dumnezeu sau pe care ne-a reconfigurat-o Dumnezeu, să pornim pe dânsa către limanurile mântuirii. Suntem permanent într-o alergare galopantă, dar uneori trebuie să îndulcim pasul și să discernem esențialul de nonesențial în aventura noastră la care ne-am angajat, în aventura vieții”.

La finalul cuvântului său, Înaltpreasfinția sa a vorbit despre smerenia lui Hristos ca fiind metoda pedagogică prin care a câștigat inima lui Zaheu și totodată una dintre cele mai importante virtuți prin care omul se pregătește pentru a se împlini în viața duhovnicească primind în inima sa pe Hristos: „Smerenia lui Hristos am văzut-o astăzi. Hristos, ca să recupereze omul, se așază sub picioarele lui. Zaheu era în sicomor. Hristos se oprește la umbra pomului aceluia și după aceea El dialoghează cu păcătosul. Deci iată păcătosul deasupra lui Hristos. Este o imagine care ne arată cât de mult ne iubește Hristos ca să ne împlinim întru El”.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Paraschevi” a Catedralei arhiepiscopale din Roman. (Pr. Valentin Băltoi)