Anual, pe data de 4 februarie, este sărbătorită Ziua Mondială de Luptă Împotriva Cancerului cu scopul de a implica un număr cât mai mare de persoane și de a conștientiza gravitatea acestei boli. Obiectivul este reducerea numărului de decese care pot fi prevenite în fiecare an prin creşterea nivelului de conştientizare şi de informare cu privire la această afecţiune. Cancerului îi sunt atribuite 1 din 4 decese la nivelul Europei şi este a doua cauză de moarte prematură, 1,9 milioane de decese provocate în anul 2018 şi un număr estimat de 3,45 milioane de pacienţi noi (excluzând cancerul de piele, altul decat melanomul malign).
Marcarea mondială a acestei zile are scopul de a uni populaţia lumii în lupta împotriva cancerului, pentru a preveni această boală şi pentru a salva milioane de vieţi. Este parte a campaniei universale a luptei cu cancerul, potrivit Cartei de la Paris adoptată la Summitul Mondial împotriva Cancerului pentru Noul Mileniu, desfăşurat la 4 februarie 2000.
Anual, 8.2 milioane de oameni din întreaga lume mor din cauza cancerului, din care jumătate prematur, la vârste cuprinse între 30 şi 69 de ani, iar Ziua mondială de luptă împotriva cancerului dă ocazia de a sublinia importanţa unei alianţe puternice între cercetători, profesionişti din domeniul sănătăţii, pacienţi, guverne, parteneri din industrie şi mass-media împotriva acestei boli.
Creşterea nivelului de educaţie şi al gradului de conştientizare în ceea ce priveşte cancerul pot duce la schimbări pozitive la nivelul individului, comunității şi al politicilor, astfel încât preocuparea pentru prevenirea, depistarea şi tratamentul cancerului să fie permanentă.
În România numărul persoanelor bolnave de cancer depăşeşte 100.000. Anual sunt înregistrate mai mult de 80 de mii de persoane care suferă de boli oncologice, şi aproximativ 50 de mii de oameni care mor din cauza cancerului, ţara noastră situându-se pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte mortalitatea prin cancer uterin. Aceasta reprezintă cea de-a doua cauză de mortalitate prin cancer la femeile din România, după cancerul mamar şi prima cauză de mortalitate la femeile tinere, între 25 şi 44 de ani. Potrivit OMS, aceasta se explică prin faptul că, în România, diagnosticul este pus în stadii tardive ale bolii, când neoplazia este invazivă.
Centrul medico-social al Asociației Sf. Voievod Ștefan cel Mare – Hârja din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului are o grijă specială față de persoane diagnosticate cu cancer, peste 100 de pacienți fiind îngrijiți în acesti ani în cadrul instituției noastre. Tratamentele oncologice sunt bine administrate, sub coordonarea medicului specialist, colaborator al centrului de la Hârja.
Terapia medicală, psiho-socială, ocupațională și mai ales spirituală, oferită de persoane pregătite în aceste domenii, aduce un real folos beneficiarilor instituționalizați în centrul arhiepiscopiei noastre, speranța de viața și încrederea în vindecare cu ajutorul lui Dumnezeu prin administrarea frecventă a Sf. Spovedanii și Sf.Euharistii, crescând cu 60 de procente.
Complexul socio-rezidențial de îngrijire pentru persoane vârstnice Hârja a identificat din anul 2012 până în prezent, 100 de persoane cu boli oncologice.
Doamna asistent generalist C.C. ne-a oferit mai multe amănunte despre această boală și implicările ei cadrul complexului unde își desfășoară activitatea: ,,Primul semn al bolnavilor de cancer este lipsa poftei de mâncare și pierderea în greutate, urmat apoi de starea permanentă de oboseală și anemia.Adesea, acest lucru se întâmplă deoarece noi nu mergem la medic să tratăm cauza, ci doar să ameliorăm durerea de moment. În cadrul complexului socio-rezidențial Hârja am avut dea lungul timpului, pacienți care au manifestat cancer de colon, sau la nivelul creierului, cancer pulmonar și cancer de prostată. Este esențială monitorizarea bolnavilor îndeaproape deoarece, boala oncologică, din punctul meu de vedere, este cea mai dificilă și spontană boală, ea luând pacienții mereu pe nepregătite. Însă, eu cred că există întotdeuna o șansă dacă vom îmbina tratamentul medicamentos cu tratamentul psihologic și spiritual. Dacă vom aduce încrederea în sufletul pacienților și îi vom încuraja, Dumnezeu cu siguranță va lucra mai ușor acolo unde și este primit.”
