Pe data de 1 octombrie, la Centrul Rezidențial pentru Persoane Vârstnice din cadrul Asociației „Sf. Voievod Ștefan cel Mare” din Hârja, a fost celebrată toamna vieții – senectutea. În mijlocul acestor momente, personalul asociației a găsit timp să se oprească din agitația zilnică și să-și îndrepte atenția asupra celor mai în vârstă rezidenți, cu un sentiment profund de respect și admirație.
„Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!”, ne spunea Nichita Stănescu, evocând prin aceste cuvinte curgerea implacabilă a timpului, ce se scurge cu noi și prin noi, aducându-ne în pragul unei melancolii adânci, asemenea frunzelor căzătoare ale toamnei. În fața senectuții, mai degrabă decât să ne avântăm în aniversări și festivități, ar trebui să ne înclinăm meditativi, ca în fața unei icoane – o icoană a trecerii prin timp, a zbaterii și devenirii omului. Așa cum spune Scriptura: „Bătrâneţea este o cunună strălucită; ea se află mergând pe calea cuvioşiei” (Pildele lui Solomon 16, 31).
În această zi de toamnă, vârstnicii de la Hârja au fost sărbătoriți prin activități tradiționale care au reînviat bucuriile de altădată. Decorul de toamnă, cu bostani, coceni de porumb și frunze ruginii, a adus în prim-plan frumusețea anotimpului. Teascul mustind a oferit tuturor proaspătul must, în timp ce zacusca de toamnă și plăcintele au completat un meniu autentic de sezon. Copiii, cu veselia lor, au ghidat mâinile tremurânde ale vârstnicilor în picturi tematice, iar romanțele de demult au răsunat din nou, aducând zâmbete pe chipurile celor prezenți.
Ziua s-a încheiat sub semnul unei autentice toamne – rece și posomorâtă în exterior, dar atât de caldă și plină de viață în sufletele tuturor celor care au participat.
