Întâi Iunie este o zi în care privim înlăuntrul ființei noastre, adunând fărâme de amintiri dintr-un timp al copilăriei fericite și lipsite de griji, petrecute sub ocrotirea părinților, în grădina raiului familiei. Este o zi a bucuriei de a trăi, a luminii, a gingășiei și a inocenței. Este un timp al reflecției la tot ce poate fi mai frumos și mai încărcat de speranță pentru umanitate: chipul nevinovat al copilului care zâmbește la vederea părinților și în a cărui privire poți surprinde speranța vieții.
Ziua Internațională a Copilului este și un timp al meditației la vârstele vieții spirituale, un gând nostalgic la Paradisul pierdut al protopărinților, la nepătimirea sfinților care, suferind toate neajunsurile viețuirii, și-au păstrat inima de copil, la efortul duhovnicesc pe care creștinul este chemat să îl depună pentru a ajunge la starea de nepătimire specifică pruncilor, care sunt icoana Împărăției Cerurilor. De altfel, în Evanghelii se relatează că Hristos iubeşte copiii, iar puritatea şi inocenţa lor este măsura la care trebuie să ajungă orice creştin pentru a se putea mântui și de aceea înaintarea noastră în vârstă trebuie să fie, în fapt, un permanent efort de regăsire a acelei stări iniţiale, pline de har. În această zi binecuvântată, în care omagiem copilul și copilăria, adresez cele mai alese gânduri tuturor celor care nu au încetat să spere că lumea poate fi un loc mai bun dacă tinerii vor avea acces la educație de calitate și vor păstra patrimoniul spiritual pe care se fundamentează omul și umanitatea, celor care înțeleg că siguranța și calitatea vieții pot fi garantate dacă tinerii de astăzi își vor păstra frumusețea chipului nealterată de ideologii avangardiste care pot înstrăina pe om de propria natură și chemare, celor care aleg să dea viață pruncilor și gândesc la chipul de mâine al acestei lumi. Pe toți aceștia îi îndemn să lupte pentru drepturile și siguranța tuturor copiilor, a celor proveniți din familii biparentale sau monoparentale, a celor care cresc în atmosfera binecuvântată a unei familii sau care sunt răniți de lipsa iubirii părintești, dincolo de apartenența etnică sau religioasă a acestora, de statutul social, politic sau cultural. Mulți și binecuvântați ani tuturor copiilor, preșcolarilor și școlarilor, celor care prin educație se pregătesc să schimbe fața lumii după chipul lor luminos și care poartă în propria lor ființă grăuntele de speranță că umanitatea se poate înălța la demnitatea asemănării cu Părintele și Creatorul ei. Cu părintească dragoste și aleasă prețuire, al vostru către Domnul rugător,
† IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului
