În data de 29 iulie 1848, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, un grup de tineri condus de Anton Pann a cântat pentru prima dată imnul Revoluţiei paşoptiste „Deşteaptă-te, române”. După Revoluţia din 22 decembrie 1989 acesta a devenit Imnul Naţional al României, prin Decretul-lege nr. 40 publicat în Monitorul Oficial al României nr. 15 din 25 ianuarie 1990.
La inițiativa Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, miercuri, 29 iulie, începând cu ora 12.00, la toate unitățile de cult din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului au răsunat clopotele și a fost arborat steagul național cu prilejul Zilei Imnului Național.
Aşa precum Tatăl, Fiul și Duhul una sunt, unitatea de fiinţă fiind cea care-a permis realizarea mântuirii, tot la fel un popor fragmentat poate fi unit prin unitatea de credinţă. Acum mai bine de 100 de ani, Românii cu aceeaşi trăire şi mărturisire a credinței, care nu au învăţat despre suferinţă din cărţi, ci din propria existență, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, au ajuns la constituirea unei națiuni și câștigarea unui nume între neamurile lumii, având ca fundament credința în Învierea din morți a Fiului lui Dumnezeu. Acest sentiment al temeiului sacru al luptei pentru unitate este prezent atât de profund în ființa acestui neam încât s-a simțit nevoia însemnării lui în versurile nemuritoare ale Imnului Național „Deşteaptă-te române!”:
"Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ".
Un popor care nu are conştiinţa sensului existenţei sale în întâlnirea cu Hristos înviat, care nu crede în Învierea lui Hristos și în propria sa înviere, poate percepe încercările istoriei drept catastrofale, însă un popor în care unitatea națională și viața membrilor săi își găsesc sensul în Dumnezeu se poate considera privilegiat şi binecuvântat.
Astăzi, în ziua de cinstire a Imnului Național, vă îndemn să luptați, precum strămoșii de odinioară, pentru a păstra unirea dintre noi, care, înfăptuită prin credinţă, este o binecuvântare dată de Dumnezeu.
Dumnezeu să binecuvinteze România și pe români!
† Arhiepiscop IOACHIM
***
Imnul Naţional al României este pentru români un simbol naţional, alături de drapelul tricolor, stema ţării şi sigiliul statului.
Pe 29 iulie 1848, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, după citirea noii Constituţii, un grup de tineri condus de Anton Pann, a cântat pentru prima dată imnul Revoluţiei paşoptiste „Deşteaptă-te, române!”, pe versurile poemului patriotic „Un răsunet”, scris de Andrei Mureşanu, muzica imnului fiind atribuită lui Anton Pann.
Prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc, în anul 1900, în S.U.A., în interpretarea solistului Alexandru Pascu.
În anul 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din București reunită cu fanfara Regimentului Ștefan cel Mare din Iași au realizat prima înregistrare instrumentală a piesei, iar corul „Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală a imnului, în acelaşi an – 1910.
După 30 decembrie 1947, imediat după instaurarea dictaturii comuniste, „Deşteaptă-te, române!”, ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, precum „Pe-al nostru steag e scris unire”, au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare.
„Deşteaptă-te, române!” a devenit după Revoluţia din 22 decembrie 1989 Imnul Naţional al României, prin Decretul-lege nr. 40 publicat în Monitorul Oficial al României nr. 15 din 25 ianuarie 1990, această prevedere fiind menţionată şi în Constituţia României din 1991.
Intonarea Imnului Naţional a fost reglementată prin Legea nr. 75 din 16 iulie 1994 şi prin normele de aplicare ale acesteia din anul 2001.
„Cetăţenii sunt datori să manifeste respect faţă de drapelul şi imnul naţional al României şi să nu comită nici un act prin care s-ar aduce ofensă acestora. La ceremoniile de arborare a drapelului, precum şi la intonarea imnului naţional, cu prilejul solemnităţilor, asistenţa trebuie să stea în picioare, bărbaţii să se descopere, iar militarii de toate gradele să dea onorul conform regulamentelor militare. Ziua Imnului Naţional trebuie marcată de către autorităţile publice şi celelalte instituţii ale statului prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative cu caracter evocator şi ştiinţific, în spiritul tradiţiilor poporului român, precum şi prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne. De asemenea, în municipiul Bucureşti şi în municipiile-reşedinţă de judeţ trebuie organizate ceremoniale publice de intonare a imnului naţional al României şi de înălţare a drapelului naţional, pe baza normelor convenite între prefecturi, primării şi comenduirile de garnizoană”.
Ziua Imnului Naţional al României – 29 iulie a fost proclamată prin Legea nr. 99/1998.
