Miercuri, 29 aprilie, trupul neînsuflețit al domnului Constantin Zamfir, tatăl preotului Alexandru Daniel Zamfir, consilier administrativ în cadrul administrației eparhiale a Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, a fost depus în Capela Cimitirului Eternitatea din Piatra Neamț. Joi, 30 aprilie, începând cu ora 19.00, un sobor impresionant de preoți și diaconi au oficiat slujba Stâlpilor sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim, prezent în localitatea Piatra Neamț cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Din soborul celor 30 de slujitori au făcut parte preacuvioși și preacucernici părinți consilieri și inspectori din administrația eparhială, precum și preoți din protopopiatele Roman, Bacău și Moinești. 

La finalul slujbei, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a adresat un cuvânt de mângâiere familiei îndoliate vorbind despre vocația omului de a trăi veșnic în comuniune cu Dumnezeu și despre asumarea suferinței și a morții în perspectiva învierii, împreună cu Hristos. Viața și activitatea domnului Constantin Zamfir, care a activat de-a lungul vieții ca administrator al Casei de Cultură din Piatra Neamț, fiind un iubitor de cultură și un creștin evlavios, pot fi descoperite în calitățile excepționale lăsate moștenire descendenților săi:

„Ne-am adunat în această seară în jurul catafalcului acestui om al cărui nume îl putem scrie cu majuscule. Nu l-am cunoscut personal, dar spune un proverb românesc că așchia nu sare departe de trunchi. Dacă cunosc pe nepoți sau cunosc pe fiica sa, Elena, dar mai ales pe colaboratorul meu de la centrul eparhial, preotul Alexandru Zamfir, pot spune că am cunoscut și pe robul lui Dumnezeu Constantin. Privind la ei, mi-am dat seama ce unire, ce ambianță poate fi într-o familie, unde perspectiva este în Dumnezeu și cu Dumnezeu în viață. Domnul Constantin a plecat în veșnicie în timpul acesta pascal și am putea spune că acum este paștele său personal, paștele unui om deosebit. Dumnezeu i-a dăruit suferința ceva mai înainte, ca după aceea  să ducă paștele personal și să treacă, ca printr-o cămară, într-o altă fază a existenței, a vieții, pe un alt tărâm pe care nu-l putem explica în cuvinte. [...] Domnul Constantin a fost apreciat pentru calitățile sale excepționale din această lume, fiind un creștin autentic și un om credincios. [...] Noi ne-am adunat astăzi aici ca să cinstim și pe cei care pleacă, și pe cei care rămân. Pe cei care rămân îi îmbrățișăm întru Hristos, arătându-ne întristarea noastră, dar, în același timp, și nădejdea că Hristos îl va primi în Biserica triumfătoare pentru faptul că nu poate să fie înlăturat un om cu atâta credință, cu atâta putere de convingere, cu fapte minunate pe care le-a lăsat moștenire copiilor și nepoților”.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul Diaconia al Catedralei Arhiepiscopale „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman.