Sfânta Liturghie a fost urmată de slujba Parastasului săvârșită de soborul preoților din administrația eparhială sub protia părintelui arhimandrit Pimen Costea, vicar eparhial, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim și a elevilor veniți la acest eveniment de la trei instituții școlare din Roman: Școala Mușatinii, Liceul Tehnologic „Vasile Sav” și Liceul Teologic „Episcop Melchisedec”.

La finalul slujbei de pomenire a poetului național Mihai Eminescu și a membrilor familiei sale, un elev seminarist a interpretat poemul „Teofanie în duh eminescian”, alcătuit de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, apoi Înaltpreasfinția sa a vorbit despre valoarea religioasă a creației eminesciene: „Printre poeții români care au valorificat adevărul și frumusețea credinței noastre strămoșești se numără și Mihai Eminescu, a cărui personalitate o comemorăm astăzi când se împlinesc 174 de ani de la nașterea sa. Creația sa a reprezentat și reprezintă încă un prilej de întoarcere la valorile autentice, la spiritualitate, cultură și mit. Acestea dau naștere unei gândiri religioase profunde, cu subtilități dogmatice și estetice care pun la încercare mintea căutătorului de adevăr. Complexitatea gândirii religioase eminesciene se fundamentează, în primul rând, pe paradoxuri. Acest concept nu trebuie înțeles, sub nici o formă, într-un sens constrângător, limitat, care generează contradicții, ci ca un rezultat al unui dialog ideatic ce se naște dintr-o veritabilă, adâncă și vastă cultură. Această generoasă cultură a făcut din creația eminesciană o operă nesfârșită, care oferă tot timpul un punct de plecare într-o analiză nouă, fie făcută din perspectiva esteticului și criticului literar, fie dintr-o altă perspectivă culturală, centrată pe un demers specific, în cazul nostru teologic. Nu avem intenția de a-l așeza pe Eminescu în rândurile scriitorilor creștini, eventual ortodocși, însă vom încerca să dezvăluim elementele care se regăsesc în credința noastră și care corespund timpului și căutărilor omului romantic, însetat de redescoperirea sincerității și simplității manifestărilor spirituale creștine primare. Dumnezeu și omul, materia și spiritul, sfântul și demonul, lumea terestră și cea celestă, iubirea ideală și cea trupească sunt punctele care se întâlnesc paradoxal în creația marelui nostru poet. Din teze care fac obiectul individualității unui sistem religios, ele devin instanțe de judecată existențialistă, care sunt cu atât mai autentice, cu cât sondează mai adânc fiecare sistem de valori filosofico-religioase”.

Analizând poezia Dumnezeu și Om în meditația intitulată „Valoarea culturală a Întrupării în poezia eminesciană”, Înaltpreasfinția sa a vorbit despre sursa biblică a inspirației eminesciene: „Poezia la care vă propun să ne oprim astăzi este Dumnezeu și om, încadrată de criticul Ilarie Chendi în volumul Poezii postume, din anul 1905, fiind datată: decembrie 1869, cu titlul Christ. Ceea ce este deosebit de interesant în receptarea acestei creații este diversitatea perspectivelor. Este o poezie care se desprinde din primele capitole ale evangheliilor (de exemplu, Matei, cap.2), relatând un moment din istoria Mântuirii; este un tratat de estetică iconografică și o expunere teologică a Tainei Întrupării Fiului lui Dumnezeu în istorie. Nu putem evita dimensiunea artistică a acestei creații, însă o lăsăm în grija hermeneuților și a criticilor literari”.

La finalul evenimentului, cei 160 de elevi însoțiți de cadrele didactice au primit cărți din partea Ierarhului, dar și prinoase sfințite carea au fost împărțite în memoria și veșnica pomenire a marelui poet național.

Răspunsurile liturgice și florilegiul muzical dedicat Zilei Culturii Naționale au fost oferite de corul Diaconia al Catedralei arhiepiscopale din Roman.