Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, luni, 27 iulie, în zi de mare bucurie duhovnicească, capela „Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon”, din incinta Spitalului Municipal „Sfântul Doctor Ierarh Luca al Crimeei”, din localitatea Onești, și-a sărbătorit hramul, într-o atmosferă de rugăciune, de comuniune și de har.
Sfânta Liturghie a fost săvârșită de un sobor de preoți, sub protia părintelui Silviu Neicu, secretar al Protopopiatului Onești. Glasurile rugăciunii s-au unit într-o singură inimă și într-un singur cuget, aducând slavă lui Dumnezeu și cinstire marelui doctor fără de arginți, cel care de veacuri revarsă binecuvântare și mângâiere peste cei care îi cheamă numele cu credință.
Programul liturgic a început cu slujba Utreniei, urmată de Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. În cadrul slujbei s-au înălțat rugăciuni către Milostivul Dumnezeu pentru toți cei aflați în suferință, în nevoi și neputințe, în instituția medicală sau la casele lor, precum și pentru toți cei care ostenesc în Spital, slujind taina fratelui, medici, asistenți, infirmieri. De asemenea, au fost pomeniți toți cei care au plecat la cele veșnice, cadre medicale și pacienți.
La Sfânta Liturghie au participat cadre medicale, medici, asistenți, personalul spitalului, domnul manager, Gelu Nicolcea, domnul primar al Municipiului Onești, Adrian Jilcu, cât și credincioși care au evlavie la Sfântul Pantelimon.
În cuvântul de învățătură părintele Silviu Neicu a amintit că aici, în cadrul Spitalului, suferința dezbracă sufletul de orice aparență, iar omul înțelege că sănătatea este un dar și că fiecare clipă a vieții este o binecuvântare:
„În mijlocul acestui loc al durerii Dumnezeu a rânduit să existe o biserică, un liman al păcii, o oază a speranței și o poartă deschisă către Cer. De aceea, nu întâmplător ocrotitorul acestui sfânt locaș este Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon. Viața Sfântului Pantelimon este o lumină care străbate veacurile și ne arată că adevărata împlinire nu se găsește în bogății, în slavă sau în plăcerile acestei lumi, ci în urmarea lui Hristos. Fiind tânăr, învățat și apreciat, având înaintea sa toate privilegiile pe care lumea le putea oferi, Pantelimon ar fi putut trăi o viață lipsită de griji și plină de desfătări, dar atunci când L-a cunoscut pe Hristos toate acestea și-au pierdut strălucirea. De aceea, a înțeles că iubirea lui Dumnezeu valorează mai mult decât orice onoare omenească și că adevărata bogăție este să-ți dăruiești viața pentru aproapele tău. Din acel moment, mâinile lui nu au mai căutat răsplată, ci au devenit mâini ale milei. Știința lui nu a mai fost pusă în slujba slavei omenești, ci în slujba iubirii dumnezeiești. A vindecat fără să ceară plată, a mângâiat fără să aștepte recunoștință și a iubit fără măsură, până când și-a pecetluit credința prin jertfa supremă”.
La final, părintele paroh, Cuibar Petrică, a mulțumit preoților, domnului manager, domnului primar și credincioșilor prezenți pentru participare și a împărțit tuturor celor prezenți un mic dar.
(Preot Pricaz Samuel)
