Duminică, 13 septembrie 2026, în ajunul praznicului Înălțării Sfintei Cruci, peste 1.000 de credincioși au urcat Drumul Crucii către Schitul Muncel, din comuna Ion Creangă, oprindu-se pentru rugăciune la cele 14 troițe așezate de-a lungul traseului. Ajunsă la cea de-a V-a ediție, procesiunea a precedat anul acesta un moment așteptat de comunitatea formată în jurul așezământului monahal: sfințirea bisericii de lemn cu hramurile „Izvorul Tămăduirii” și „Sfântul Ierarh Nicolae”, săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, împreună cu Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.
La ora 17.00, un sobor impresionant de preoți și peste 1.000 de pelerini au pornit de la poalele dealului Muncelului, din dreptul primei troițe, către biserica schitului. Veniți din satele învecinate, dar și din Roman, Bacău și din alte localități, aceștia au parcurs, timp de aproximativ 45 de minute, traseul de aproape un kilometru care urcă spre așezământul monahal. Cele 14 opriri au devenit, pe rând, popasuri de rugăciune pe drumul către biserica ridicată pe colină. Urcușul avea să devină și una dintre imaginile centrale ale cuvântului adresat de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim celor prezenți. Pornind de la drumul tocmai parcurs de pelerini, ierarhul a vorbit despre urcușul duhovnicesc al omului și despre virtuți ca trepte ale apropierii de Dumnezeu:
„Așa cum ați urcat colina aceasta, așa să urcați și prin virtuți. Pentru a ajunge în Împărăția lui Dumnezeu avem nevoie de virtuți ca de o forță împotriva căderii.”
Înaltpreasfinția Sa i-a îndemnat pe credincioși să nu privească binele săvârșit ca pe o izbândă personală, ci să-l așeze întotdeauna în relație cu Dumnezeu:
„Să nu socotiți niciodată virtuțile și faptele bune ca fiind numai ale voastre, în mod egoist, ci să le dăruiți lui Dumnezeu. Ele fac parte din Binele suprem, care este Hristos.”
La capătul procesiunii, clericii și pelerinii s-au adunat în jurul bisericii de lemn pentru slujba de sfințire. Alături de cei doi ierarhi s-au aflat părintele arhimandrit Nicolae Dănilă, exarh al mănăstirilor și schiturilor Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, părintele Dan Alexandru Antoce, protopop al Protopopiatului Roman, părintele protosinghel Mina Ciobotaru, starețul Schitului Muncel, precum și un sobor de preoți. La eveniment a participat și Dorin Tabacariu, primarul comunei Ion Creangă. Înaintea sfințirii, părintele Ciprian Ioan Ignat, secretar eparhial, a dat citire Hrisovului întocmit pentru acest moment, document care consemnează istoria vechii vetre monahale de la Muncel, precum și etapele renașterii așezământului și ale ridicării actualei biserici de lemn. Hrisovul a fost apoi așezat la piciorul Sfintei Mese, ca mărturie a consacrării lăcașului. După citirea documentului, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim și Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul au săvârșit slujba de sfințire a bisericii.
Privind credincioșii adunați în jurul noului lăcaș, mulți dintre ei purtând lumânări aprinse, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a revenit asupra imaginii drumului și a întâlnirii, dând acesteia perspectiva Învierii:
„Când vă văd acum împreună, cu lumânările în mâini, parcă văd ziua Învierii. Cât m-aș bucura să fim cu toții, cum spunea Sfântul Paisie, la poarta Raiului, cu lumânarea aprinsă.”
Ierarhul a așezat apoi sfințirea bisericii într-o perspectivă mai largă decât aceea a generației care a ridicat-o, amintind că un lăcaș de cult este primit de cei de astăzi pentru a fi încredințat celor care vor veni:
„O biserică nu se ridică pentru o singură generație, ci pentru mai multe generații. Ea nu ne aparține numai nouă, ci și urmașilor urmașilor noștri.”
În acest sens, Înaltpreasfinția Sa le-a mulțumit tuturor celor care au sprijinit Schitul Muncel și au contribuit la dezvoltarea lui. Vorbind despre mica așezare monahală de pe colină, ierarhul a subliniat rolul celor care îi dau viață prin rugăciune, prezență și sprijin:
„Iată, Crucea a fost purtată până aici, pe această frumoasă colină, unde se află această mică mănăstire, iar cei care dau viață acestui loc fac eforturi deosebite pentru ca el să dăinuie. De aceea am venit astăzi și pentru a vă mulțumi tuturor celor care ajutați această mănăstire, pelerinilor și credincioșilor din satele apropiate. Nu am venit aici pentru că nu avem biserici în apropierea caselor noastre, ci am venit pentru un plus de evlavie, pentru a adăuga dragostea noastră la dragostea părinților pentru locul acesta și la dragostea celor care Îl iubesc pe Dumnezeu.”
Înainte ca rânduiala sfințirii să continue, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim i-a îndemnat pe numeroșii preoți prezenți să se așeze în jurul bisericii, imaginea soborului adunat în jurul noului lăcaș prilejuindu-i o comparație sugestivă:
„Înconjurați biserica, pentru că sunteți mulți, ca și cum ar înconjura-o îngerii, și să dăm slavă lui Dumnezeu că suntem împreună.”
O vatră monahală renăscută
Sfințirea bisericii de lemn a încheiat o etapă începută cu mult înaintea ridicării actualului așezământ. Hrisoavele păstrează amintirea unei mici comunități de călugări care, în jurul anului 1735, și-au găsit pe aceste locuri vatră de sihăstrie și au ridicat un schit sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae. Timp de mai bine de 130 de ani, acesta a fost loc de rugăciune și de întâlnire pentru credincioșii din împrejurimi, până când secularizarea averilor mănăstirești din 1863 a dus treptat la părăsirea și dispariția vechiului lăcaș. Peste timp, memoria vetrei monahale avea să rodească din nou. La 4 decembrie 2012 a fost pusă piatra de temelie a actualei biserici de lemn, iar lucrările de construire, începute în anul 2017, au fost încheiate în 2022. Biserica, ridicată din lemn, are 17 metri lungime, cinci metri lățime și zece metri înălțime. La 1 aprilie 2021 a fost înființat Schitul Muncel, iar părintele protosinghel Mina Ciobotaru a fost rânduit stareț al așezământului. De atunci, prin osteneala obștii și cu sprijinul credincioșilor, al pelerinilor, al Consiliului Local și Primăriei Ion Creangă, precum și al unor binefăcători, în jurul bisericii s-au adăugat treptat cele necesare vieții monahale: casa monahală, stăreția, trapeza, clopotnița și altarul de vară.
Astfel, locul în care rugăciunea monahală se stinsese cu mai bine de un veac în urmă și-a regăsit treptat rostul. Iar Drumul Crucii, ajuns anul acesta la cea de-a V-a ediție, a devenit una dintre tradițiile care adună, în fiecare ajun al Înălțării Sfintei Cruci, clerici, credincioși și pelerini în jurul schitului. În cadrul momentului festiv, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, au fost oferite distincții de vrednicie unor persoane care au sprijinit ridicarea și amenajarea bisericii. Au fost distinși Dorin Tabacariu, primarul comunei Ion Creangă, Vasile Dan Samson și Mioara Hrisav, ca semn al recunoștinței pentru contribuția lor la împlinirea acestei lucrări. La rândul său, părintele protosinghel Mina Ciobotaru le-a mulțumit celor doi ierarhi pentru sprijinul, dragostea și încrederea acordate Schitului Muncel și le-a oferit câte o icoană a Sfântului Ierarh Nicolae, ocrotitorul așezământului.
La ceas de „Lumină lină”, cum consemnează Hrisovul, bisericuța de lemn de pe colina Muncelului și-a primit astfel sfințirea. Urcușul început la poalele dealului, de la prima dintre cele 14 troițe, s-a încheiat în jurul unui lăcaș ridicat pentru rugăciunea celor de astăzi, dar încredințat, așa cum avea să spună Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, și „urmașilor urmașilor”. (Monica Dumitrescu)
