Vrednici mărturisitori ai credinței în Hristos și personalități remarcabile ale spiritualității ortodoxe românești ale secolului al XX-lea, Visarion Toia și Gherasim Iscu au reprezentat modele de credință, slujire, curaj și întărire în timpul vremurilor tulburi ale regimului comunist.

Născuți pe meleagurile binecuvântate ale Bacăului, au contribuit cu smerenie și dăruire la apărarea credinței ortodoxe atât în această zonă cât și în Oltenia, unde și-au desfășurat mare parte din activitatea duhovnicească, inspirând generații de creștini.

Gherasim Iscu, născut pe 21 ianuarie 1912, în comuna Poduri, județul Bacău, a rămas în sufletele noastre prin devoțiunea sa neclintită, prin dragostea și permanenta slujire a aproapelui. Deosebite sunt contribuțiile sale ca preot misionar în Transnistria, unde contribuie la renașterea vieții religioase, după ororile celui de-al doilea război mondial și la Tismana, acolo unde rectitorește mănăstirea, reface clădirile și pune bazele unui centru de îngrijire al orfanilor și refugiaților din calea foametei din Moldova. În 1948, este acuzat pe nedrept de „uneltire împotriva ordinii sociale”, fiind închis de către autoritățile comuniste în temnițele de la Aiud, Pitești, Gherla, Canalul Poarta Albă și Târgu Ocna. Aici, după o lungă suferință, iertându-și și binecuvântându-și torționarul, trece la Domnul pe 24 decembrie 1951. 

Visarion Toia, născut în 1884, în Secuieni, județul Bacău, se va dedica lui Dumnezeu de la o vârstă fragedă, intrând în mănăstire, la Frăsinei, județul Vâlcea, unde va pune bazele muzicii psaltice. Exemplu de dăruire și smerenie, Visarion Toia va fi ales stareț la Lainici, în 1929, unde va reabilita mănăstirea, profanată și jefuită în timpul primului război mondial. Personalitate remarcabilă și stâlp de credință, va înființa în cadrul mănăstirii un spital de campanie dedicat celor ce sufereau din cauza accidentelor de muncă, în zona Defileului Jiului și va atrage, asemenea unui far al credinței, din ce în ce mai mulți tineri la ortodoxie. Pentru aceste fapte, dar și pentru că nu a dorit să cedeze autorităților comuniste chilii ale mănăstirii, este bătut de către aceștia și lăsat într-o baltă de sânge. În 1951, din cauza rănilor suferite, pe 8 noiembrie, Visarion Toia trece la Domnul, mărturisind pentru Hristos. 

Prin propunerea de canonizare în 2025 a acestor două personalități remarcabile ale Bisericii Ortodoxe Române, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului își îmbogățește istoria și tradiția spirituală profundă, Visarion Toia și Gherasim Iscu contribuiind la această moștenire de neprețuit.

Canonizarea acestora reprezintă o recunoaștere clară a vieții lor exemplare, a valorilor pe care le-au propăvăduit și susținut cu prețul vieții, dar în același timp și un motiv de cinste și de bucurie pentru toți credincioșii Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

Constantin Răzvan Popovici