În dimineața zilei de 26 aprilie a.c. la Catedrala „Sf. Cuv. Parascheva” din Roman, IPS Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului a săvârșit alături de preoții și diaconii slujitori ai catedralei mușatine slujba Vecerniei din Vinerea Pătimirilor, numiă și Vecernia scoaterii Sfântului Epitaf.
Astfel, după tipicul liturgic al acestei perioade, a avut loc și procesiunea scoaterii din sfântul altar a Sfântului Epitaf, care a fost aşezat de către Ierarh în mijlocul bisericii. Odorul va rămâne spre închinare în mijlocul Bisericii până la slujba Deniei Prohodului, oficiată în cursul serii din aceeași zi.
În cadrul acestei slujbe, preoții și credincioșii vor purta în procesiune Sfântul Epitaf, în jurul bisericii, actualizând evenimentul înmormântării Domnului nostru Iisus Hristos. După încheierea procesiunii, Sfântul Epitaf este dus în Sfântul Altar, fiind aşezat pe Sfântă Masă unde va rămâne în toată perioada pascală - până în ajunul sărbătorii Înălţării Domnului, când este aşezat la locul său, în biserică.
Sfântul Aer era iniţial un acoperământ uşor, care se punea peste Trupul și Sângele Mântuitorului, din motive cu totul practice. Acoperământul se mai numea şi nor, voal sau voalul cel mai de sus, iar cu timpul a început să fie împodobit cu reprezentări care înfăţişau pe Hristos mort, mielul, singur sau cu îngeri cu ripide, cu cei patru Evanghelişti sau cu Născătoarea de Dumnezeu, cu Sfântul Ioan, mironosiţele, cu Iosif şi Nicodim.
Prima atestare documentară a epitafului provine din 1346. În timpul Utreniei din Sâmbăta Patimilor, după Doxologie, la cântarea Sfinte Dumnezeule, se făcea Vohodul. Evanghelia, care simboliza Trupul Domnului, era purtată pe umăr, învelită în Sfântul Epitaf care, la râdul lui, simboliza giulgiul în care a fost înfășurat Trupul lui Hristos pentru înmormântare.
La final, toți credincioșii s-au închinat înaintea Sfântului Epitaf, primind binecuvântare de la Înaltpreasfințitul Părinte loachim.
(pr. Daniel-Ionel Marari)
