Pelerini din toată țara, alături de credincioșii comunei Parava, au participat astăzi, 23 septembrie, la sfințirea bisericii cu hramurile ”Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu” și ”Sfinții Martiri Brâncoveni” din incinta schitului aflat în Poiana lui Dumnezeu. Slujba a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, înconjurat de un impresionant sobor de preoți și diaconi, în prezența reprezentanților autorităților locale și centrale, dar și a credincioșilor care s-au implicat material și financiar în construcția acestei ”scări către cer”. În cuvântul de învățătură rostit cu acest prilej, ierarhul i-a îndemnat pe numeroșii oameni care au trăit bucuria duhovnicească a târnosirii sfântului locaș, să fie iubitori de Dumnezeu și de sfințenie, prin rugăciunea unuia pentru celălalt. ”Ați participat cu dragoste la acest moment sfânt din viața Bisericii noastre, venind aici din toate părțile țării, de la București, de la Constanța și din alte localități. Suntem împreună, în comuniune de rugăciune, aici, de peste tot. Astăzi, ați participat la viața Mântuitorului Iisus Hristos în Liturghie, iar darurile Sfintei Liturghii se vor înmulți în voi, având posibilitatea de a prelungi aceste daruri și la cei care nu au ajuns aici. Plecând la casele voastre, să spuneți și celor care nu au ajuns cât bine v-a făcut Dumnezeu în poiana Sa. Să luați o picătură din har, din binecuvântarea acestui sfânt locaș, să purcedeți calea mai departe, sionând prin labirintul acestei lumi. Să vă iubiți unii pe alții și să vă rugați unii pentru alții”, a spus, printre altele, Înaltpreasfinția Sa. La rândul său, părintele arhimandrit Pimen Costea, vicar-administrativ al Eparhiei Romanului și Bacăului, a amintit de existența acum câteva sute de ani a unui schit pe aceste meleaguri, care, prin insistența unor credincioși, a revenit la viață. ”Există o chemare a pământului, există o chemare a sfințeniei. Cândva, aici s-a ridicat un altar de rugăciune, unde călugării se rugau pentru mântuirea fraților lor. Însă vitregiile lumii și istoria nefastă au făcut ca această mănăstire să dispară. Timpul i-a păstrat amintirea. Prin râvna unui iubitor de Dumnezeu, care a dorit ca în această Poiană a lui Dumnezeu să se redeschidă o poartă a cerului, s-a reușit acest fapt. Prin rânduiala lui Dumnezeu s-a găsit un om al lui Dumnezeu, s-a găsit părintele Alexie, să vină aici să construiască o mănăstire, să ridice altar de jertfă. Așadar, mai sunt oameni care doresc cu adevărat să se mântuiască, prin aceste ”mici ferestre” pe care le deschidem către Împărăția lui Dumnezeu”, a menționat părintele vicar în cuvântul său. Starețul schitului din Poiana lui Dumnezeu, protosinghelul Alexie Lazăr, a mulțumit tuturor celor care i-au fost alături în scurtul răstimp în care s-a ridicat biserica. ”Prin ridicarea acestui locaș am plinit o poruncă și o dorință a lui Dumnezeu de a Se jertfi pentru mântuirea noastră, pentru că, așa cum spunea un scriitor bisericesc, credința pune temeliile bisericilor, nădejdea le înalță, iar dragostea le desăvârșește. Această împlinire este posibilă în mod deosebit datorită insistențelor surorii Maria Manea, care a donat și terenul aferent. Prin înființarea acestui schit de călugări se reia o tradiție veche de câteva sute de ani pe aceste meleaguri unde a existat cândva o mănăstire. Mulțumim familiilor celor care au susținut acest așezământ monahal și să nu uităm că Dumnezeu nu rămâne dator. El va răsplăti tuturor”, a spus părintele Alexie. După aceasta, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a oferit diplome de ctitorie tuturor celor care și-au adus aportul în construirea sfântului locaș din Poiana lui Dumnezeu.

Precizăm că piatră de temelie a bisericii din Poiana lui Dumnezeu a fost pusă la 2 iunie 2016, fiind înălțată prin implicarea obștii monahale conduse de părintele protosinghel Alexie Lazăr, cu sprijinul unor oameni care au dorit să-și înscrie numele în rândul ctitorilor. De asemenea, aici, pelerinii se pot închina la moaștele Sfântului Cuvios Alexie, primite în dar de la Biserica Ortodoxă din Cipru, aflate în posesia mănăstirii.