Cler și popor s-au adunat în rugăciune la racla ce adăpostește o părticică din sfintele moaște ale Sfintei Parascheva, aflată în Catedrala arhiepiscopală din Roman, cu prilejul Vecerniei hramului acestui sfânt chivot mușatin închinat ocrotitoarei întregii Moldove. După oficierea slujbei, în sunet de clopot, soborul preoților și pelerinii prezenți s-au deplasat în procesiune înălțând imnuri de cinstire Sfintei Parascheva și înconjurând Catedrala arhiepiscopală, oprindu-se în cele patru puncte cardinale pentru a mijloci în rugăciune ajutorul și ocrotirea lui Dumnezeu. La finalul procesiunii, racla cu sfinte moaște a fost așezată într-un baldachin pe scena amenajată în latura de miazănoapte a Catedralei, unde Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a oficiat slujba acatistului închinat sfintei care în aceste zile de sărbătoare înalță inimile românilor din întreaga țară.

După slujba acatistului, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a adresat pelerinilor un cuvânt de învățătură prezentând în rezumat viața sfintei și peregrinarea sfintelor ei moaște până ce acestea au ajuns în Moldova, mai întâi la Roman, prin voievodul Petru Rareș, apoi la Iași, prin voievodul Vasile Lupu, în anul 1641. Totodată, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre tradiția cinstirii acestei sfinte la Roman.

Aici, la Roman, de veacuri strălucește cultul Sfintei Parascheva, chiar înainte ca sfintele ei moaște să fie aduse în procesiune la Iași pe timpul domnitorului român Vasile Lupu. Această veche tradiție a cinstirii ei ne-a determinat să revigorăm cultul ei în aceast ținut al Romanului, fără a diminua în vreun fel pelerinajul tradițional de la Iași, ci ca o împlinire a cultului pe care românii îl închină acestei sfinte. Gândindu-ne la ceea ce se întâmplă în aceste zile în Moldova înțelegem că suntem în permanență pelerini către Împărăția lui Dumnezeu, care este în inima noastră. Trăind după exemplul unui sfânt care și-a transfigurat viața aceasta pământească, înseamnă că participăm la viața lui Dumnezeu și noi suntem niște hristoși. Atunci când ne cheamă sfinții lui Dumnezeu, să răspundem cu toată demnitatea de preot sau de autentic creștin. De câte ori intrați în această citadelă a Romanului, să aveți conștiința  că sunteți prietenii și casnicii lui Dumnezeu și totodată simțiți-vă ca urmași ai voievozilor, ca urmași ai celor care ne-au statornicit aici, pe aceste plaiuri. Totodată, de fiecare dată când venerați o icoană sau părticele din sfintele moaște, considerați că intrați în comuniune cu moșii și strămoșii voștri, cu voievozii și pelerinii pentru că pe fiecare icoană și raclă se pot distinge urmele venerării sfinților de-a lungul veacurilor în aceste ținuturi binecuvântate de Dumnezeu.

După cuvântul de învățătură rostit de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, pelerinii s-au închinat la racla cu sfinte moaște și au fost miruiți.