Venerabila ctitorie mușatină, ce o are ca protectoare pe Ocrotitoarea Moldovei încă din vremea voievodului Alexandru cel Bun, s-a umplut de lumina bucuriei sărbătorii în ajunul hramului prin împreuna liturghisire a celor trei ierarhi, cărora s-au adăugat întru slujire preoți și diaconi, în prezența credincioșilor romașcani veniți pentru a se împărtăși din darurile comuniunii în rugăciune.

Referindu-se la pericopa evanghelică din Duminica a XXI-a după Rusalii, în cuvântul de învățătură adresat credincioșilor, Preasfințitul Părinte Ieronim a motivat alegerea Mântuitorului de a transmite învățăturile Sale prin intermediul pildelor: „Am ascultat o evanghelie completă, în sensul că Mântuitorul Hristos nu doar rostește această pildă, ci o și tâlcuiește. Ea este o pildă esențială referitoare la receptarea cuvântului lui Dumnezeu în lume. La întrebarea ucenicilor referitoare la înțelesurile pildei și aprecierea Mântuitorului care spune că sunt unii care au ochi și nu văd și urechi de auzit, dar nu înțeleg, înțelegem că nu toți cei care se îmbulzesc pentru a asculta cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos erau cu inimă curată. Erau între ei cărturari și farisei, oameni care nu Îl iubeau pe Mântuitorul Iisus, nu-L primeau ca pe un Fiu al lui Dumnezeu. Gândul lor era doar să-L prindă în cuvânt și să-L condamne la moarte, de aceea rostește pilde, pentru că acestor nevrednici nu le este dat să înțeleagă profunzimea prezenței și a lucrării lui Dumnezeu în lume”. 

Totodată, Preasfinția sa a vorbit despre faptul că receptivitatea și înțelegerea cuvântului lui Dumnezeu este în strânsă legătură cu nivelul complexității culturale și duhovnicești a fiecărei persoane umane: „Această pildă se referă la viața noastră, la lumea în care trăim pentru că aceste feluri de pământ nu sunt altceva decât întinsul acesta al lumii noastre unde omul, care este o ființă complexă, cu trup și suflet, unde pe lângă sufletul viu și nemuritor omul are voință, are rațiune și sentimente, el poate să priceapă, să înțeleagă cuvântul lui Dumnezeu, însă reacția sa nu este întotdeauna potrivită și de aceea în Evanghelie se spune că unii au rodit desăvârșit, alții 60 și alții 30, pentru că receptarea cuvântului lui Dumnezeu în lume este diferită. Ea depinde și de această alcătuire psiho-somatică a omului. Pe lângă acestea, mai intervin educația, pregătirea și calitățile pe care le-ai moștenit de la înaintașii tăi, dar și ceea ce dobândești în viață. Este o întreagă complexitate această noțiune de pământ, care îl reprezintă pe om în integralitatea lui”. 

De asemenea, tâlcuind semnificațiile teologice ale Pildei Semănătorului (Luca VIII, 5-15), Preasfințitul Ieronim a precizat faptul că pentru a înțelege și primi cuvântul Evangheliei omul are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu: „Semănătorul, adică Dumnezeu, Se pogoară în lumea noastră ca să ne învețe, deși una dintre misiunile importante în urma sfatului Preasfintei Treimi a fost ca să mântuiască lumea, să desăvârșească lucrarea Sa de creație. Domnul Se pogoară să săvârșească această taina a mântuirii noastre, dar dacă a pus la dispoziția omului aceste deosebite mijloace pentru a-și restaura chipul și a ajunge la măreția pe care Dumnezeu a dorit-o dintru început, mai trebuie ceva, pentru că în lumea aceasta, care de multe ori este, prin păcatele oamenilor, prin lăcomia, prin răutatea lor, o vale a plângerii, unde mulți își află suferința și necazul, trebuie să-i învețe pe oameni să se ridice la înălțimea cea dumnezeiască, cum să fie înaintea lui Dumnezeu întru dreptate, căci Dumnezeu caută la inima omului. Este foarte important ca omul să fie învățat, să primească învățătura cea dumnezeiască și iată, aici, în această pildă, Mântuitorul ne arată care este reacția obișnuită a oamenilor din diferite rațiuni”. 

Tot acum, Ierarhul a subliniat faptul că rodirea cuvântului lui Dumnezeu în viața omului este în strânsă legătură cu modul în care fiecare persoană se străduiește să împlinească poruncile dumnezeiești și luptă să-și curățească inima, arătându-și iubirea și iertarea față de aproapele, și răspunzând chemării duminicale la comuniune liturgică:

„Ne întrebăm de ce semințele aruncate de Semănător nu au încolțit la fel, de ce nu au încolțit sută la sută? Datorită diferențelor spirituale, culturale și de obiceiuri pe care oamenii le au și diferențelor care există în lumea aceasta. Sunt în multe părți ale lumii oameni buni, dar dacă nu au primit întru desăvârșire cuvântul lui Dumnezeu nu pot să rodească sută la sută. Sunt confesiuni, credințe care nu se pot împărtăși de darurile lui Dumnezeu, deși și ei au, într-un fel, o credință în Dumnezeu. Însă, ne având cuvântul adevărului, neavând dreapta credință, nu pot să aducă roadă desăvârșită. Dumnezeu se uită la inima omului pentru că în esență cei din vechime socoteau inima ca sediu al tuturor simțămintelor și purtătoarea personalității omului și ne îndeamnă să ne păstrăm inima curată, iar unul dintre marii sfinți ai Bisericii noastre ne sfătuiește să ne păstrăm inima curată și dacă vrem să ne mântuim, trebuie să ducem o viață eroică, în sensul că trebuie să îngropăm securea războiului, trebuie să-l iertăm pe aproapele, să ne arătăm dragostea față de el, ceea ce de multe ori este foarte greu. Totodată, respectând poruncile lui Dumnezeu lucrăm la mântuirea sufletelor noastre, dar aducem și armonia în sufletul nostru și în jurul nostru. Aceasta este chemarea și dorința Mântuitorului când a spus această pildă. Dorința Sa dumnezeiască este ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină. Deci Dumnezeu dorește binele tuturor, însă oamenii străduindu-se realizează într-o măsură mai mare sau mai mică din cele ce Dumnezeu ne poruncește, dar trebuie să avem o râvnă dumnezeiască atât de înaltă încât chiar dacă ne este greu până la eroism, cum spune Sfântul Vasile cel Mare, totuși trebuie să ne luptăm pentru mai bine în viața noastră, mai bine în jurul nostru și în felul acesta Dumnezeu Tatăl ne va iubi și își va face sălaș la noi, ne vom împărtăși din Sfintele Sale Taine, care este forma supremă de comuniune cu Dumnezeu, este forma prin care ni se transmite din calitățile Domnului nostru Iisus Hristos, Care ne-a încredințat că Dumnezeu dorește ca toți oamenii să se mântuiască. Să fim râvnitori, să ascultăm poruncile lui Dumnezeu și să ne silim a face sămânța cuvântului lui Dumnezeu pe care o primim duminică de duminică și zi de zi în bisericile noastre unde se săvârșesc slujbe și se citește Evanghelia, să ne străduim ca ea să rodească, pentru a ne bucura de aici, de pe pământ, de roadele Împărăției lui Dumnezeu la care suntem chemați”.

La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a anunțat faptul că Sfânta Liturghie arhierească din această duminică deschide seria evenimentelor dedicate sărbătorii hramului Catedralei arhiepiscopale de la Roman, și, referindu-se la pelerinajul din aceste zile către Ocrotitoarea Moldovei, a subliniat faptul că fiecare om este un pelerin prin viață către Împărăția lui Dumnezeu. În acest pelerinaj către Hristos, Care Se oferă ca pâine a nemuririi, îi avem alături pe sfinți:

„Facem începutul sărbătorilor închinate Sfintei Parascheva de la Roman, dar și de la Iași pentru faptul că cele două cetăți s-au unit în același duh, purtând duhul străvechi și sfânt al maicii noastre Parascheva. În calitate de pelerini prin această viață avem întotdeauna compania sfinților și când avem această companie atunci împărțim aceeași pâine, care înseamnă a urma pe Hristos, Care este Pâinea vieții care ne hrănește și ne satură ca să dobândim acea putere și energie necreată în perspectiva urcușului duhovnicesc către Eshaton. Mulțumim lui Dumnezeu care ne-a dat posibilitatea să umplem în această zi candelele sufletelor cu lumina Duhului Sfânt și ne dorim ca ea să rămână aprinsă pentru că lumina aceasta nimeni nu o poate stinge indiferent câte furtuni se vor abate asupra noastră”.

Totodată, Înaltpreasfinția sa a mulțumit celor doi ierarhi care, în calitatea lor de pelerini spre Iași, s-au oprit la Roman pentru a împodobi slujbele închinate ocrotitoarei Catedralei arhiepiscopale și a întregii Eparhii.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul Diaconia al Catedralei arhiepiscopale „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman.

(Pr. Valentin Băltoi)