Zile de doliu în Eparhia Romanului și Bacăului. Un timp al candelelor care nu se sting și al clopotelor care nu încetează să bată pentru arhimandritul Arsenie și pentru arhimandritul Antonie.  Doi părinți, doi duhovnici ai Moldovei, care, la începutul Postului Paștelui, au fost aleși de Dumnezeu să treacă dintru această lume, pentru a sluji Arhiereului Hristos în Împărăția cea neînserată, lăsând în urmă sfinte locașuri ctitorite în zid și, deopotrivă, în sufletele celor care i-au avut ca îndrumători spirituali pe drumul acestei vieți. Pentru că acești doi duhovnici au știut să împletească într-un mod admirabil misiunea de păstori sufletești cu cea de ctitori de biserici.

Astăzi, 22 februarie, pelerinii și credincioșii au ajuns la Giurgeni pentru a se despărți cu flori și lacrimi de părintele Antonie Jeflea, ”ucenicul Maicii Domnului”, cum l-a numit ÎPS Arhiepiscop Ioachim, care a reușit să readucă la viață monahismul în Valea Ursului. Un duhovnic despre care numeroși tineri de pe tot cuprinsul țării au avut doar cuvinte de apreciere și admirație. O parte dintre aceștia l-au însoțit și acum, pe ultimul drum, împodobindu-i calea spre locul de veci și mormântul cu flori. Pentru că i-a învățat și i-a sfătuit pe toți să fie frumoși asemenea florilor. ”Dacă avem flori în interior, cu flori vom presăra în jurul nostru. Dacă avem spini și buruieni, vom împânzi vorbe și gesturi deșarte. Omul, ca ființă, se află în continuă pendulare. Nu obosim niciodată când ne bucurăm, când iubim, când ne rugăm. Ne lăsăm purtați de curgerea vieții. Dacă ne-am lăsa conduși de iubire, bucurie și rugăciune, nu am mai cunoaște judecata, critica și mânia și implicit, nici oboseala. Așa ne învăța părintele”, scria pe net una dintre fiicele duhovnicești ale părintelui.

Slujba de înmormântare a adus la Mănăstirea de la Giurgeni, alături de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, pe Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, și pe Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor. Fiecare dintre cei trei ierarhi a adresat un cuvânt de mângâiere și compasiune celor aproape două mii de pelerini și credincioși prezenți la Giurgeni.

”Cinul monahal și clerical, împreună cu dreptcredincioșii creștini ortodocși ai Eparhiei  noastre, și nu numai, au trăit  la începutul Postului Mare de anul acesta o tristețe nespusă  și o durere insurmontabilă, provocate de plecarea din această lume, aproape în aceeași zi, a doi Arhimandriți paradigmatici, stareți în cele mai misionare mănăstiri din Arhiepiscopia noastră: Părintele Arhimandrit Arsenie Voaideș, starețul Mănăstirii  ”Schimbarea la Față” din ținutul pitoresc al Berzunțiului băcăuan și Părintele Arhimandrit Antonie de aici, din această mănăstire închinată Maicii Domnului. Astăzi, prohodim cu lacrimi în ochi pe distinsul și vrednicul Părinte Arhimandrit Antonie Jeflea,  starețul, întâiul duhovnic și ctitorul înnoitor al  acestui așezământ monahal. Momentul cred că este unic în istoria noastră bisericească locală, ca doi întâi stătători ai unor mănăstiri istorice, cam de același calibru spiritual-administrativ-gospodăresc, adevărați misionari și iscusiți duhovnici, filantropi, cu viață călugărească demnă de paginile patericului, să fie chemați de Dumnezeu la El  în același timp. Cântecul lacrimilor de pocăință al Canonului Sfântului Andrei Criteanu, călugări, călugărițe, preoți de mir  și credincioși din toate categoriile sociale, care au cunoscut pe acești doi stâlpi ai cinului monahal din arhiepiscopia noastră, în această săptămână și l-au împletit cu cel al lacrimilor de tristețe vărsate pentru cei care le-au fost părinți și îndrumători spirituali, binefăcători sau rugători pentru ei. Dacă marți, la funeraliile de la Mănăstirea „Sf. Sava” Berzunți, îl supra-numeam pe defunct, Părintele Arsenie filantropul care s-a născut în cer, aici, la Mănăstirea Giurgeni, pe Părintele Antonie, starețul nepereche, ctitorul înnoitor al acestui așezământ, miluitorul săracilor, ajutătorul tinerilor și studenților, ocrotitorul nedreptățiților, restauratorul de temple ale Duhului sfânt, îl putem supranumi Părintele Antonie - Mâna prelungită a Maicii Domnului din Moldova străbună. Câte fapte bune a făcut acest OM nu  le putem număra, pentru că orice calcul în acest sens ar da eroare”, a spus ÎPS Ioachim. Totodată, ierarhul a vorbit și despre viața părintelui Antonie, menționând faptul că a fost un model de ieromonah. ”Ai fost unul dintre cei mai ascultători călugări din câți am cunoscut în viața mea de om al Bisericii. Acum, înţeleg că ai ascultat chemarea lui Hristos în puţina viaţă cât te-a lăsat pe pământ. Vei asculta numai de El în ceruri, noi nu te mai deranjăm. Doar un singur lucru îţi mai cer: Roagă-te lui Dumnezeu să mângâie pe toți ucenicii pe care i-ai avut în această viață. Am înțeles astăzi că pentru tine este zi de Paşte. Adică de trecere la Hristos, Care te-a chemat. Privește de acolo de unde ești, că toată această lume adunată în mănăstirea pe care ai re-ctitorit-o, a venit pentru tine. Iată, sunt aici toţi cei ce te-au iubit și cărora le-ai dăruit tot ce Dumnezeu ți-a dat ca dar. Tu i-ai mobilizat pe toţi. Dar de data aceasta ei sunt adunaţi  în jurul tău nu pentru a face planuri de viitor, ci pentru altceva: să-ţi promită  solemn  că nu te vor uita niciodată  şi că îşi vor aminti  de chipul tău suav, blând şi frumos ca un crin al bunelor vestiri pe care l-a primit Fecioara Preacurata de la îngerul Gabriel, la Bunavestire. Tu ai reușit să fii același pentru toţi şi diferit pentru fiecare. Nu vei lipsi niciodată  din inimile şi sufletele noastre! Nu-ţi face griji!  Noi vom finaliza planurile pe care le-ai făcut pentru  această mănăstire. Tu, odihnete-te în pace!  Cu toţii îţi dorim ca Dumnezeu să te aşeze  în ceata aleşilor lui. Mă fac în acest moment mesagerul tuturor şi-ţi dorim  ca Dumnezeu să te mântuiască.Veșnică să fie pomenirea ta!”, a mai zis ierarhul.

La rândul său, ÎPS Arhiepiscop Teodosie a evidențiat personalitatea părintelui Antonie care și-a transpus o parte a experienței sale monahale într-o carte, pe care, din nefericire, nu a apucat să o mai vadă tipărită. ”Părintele Antonie a gândit să privească spre locul unde Dumnezeu se află pe tronul slavei Sale. Sfătuindu-mă cu părintele, în luna decembrie, m-a rugat să mai aștept. Am așteptat până acum, pentru că lucrarea sa despre monahism este făcută cu multă trudă, cu multă dăruire, în ea fiind expusă experiența părinților monahismului și experiența proprie. A făcut o lucrare izvorâtă din activitatea practică, de stareț, de părinte cu mulți ucenici. Părintele Antonie i-a cuprins pe toți cei dimprejur cu mila, cu ajutorul și dragostea sa, cu tot ce a putut să jertfească. Să-l pomenim și cu mintea și cu cuvântul și cu fapta”, a menționat Arhiepiscopul Tomisului în cuvântul său.

Deși nu l-a cunoscut personal pe părintele Antonie, Preasfințitul Ignatie al Hușilor a simțit că trebuie să fie prezent alături de numeroșii vasluieni care l-au iubit și apreciat pe duhovnicul de la Giurgeni. ”Cred că sunt singurul care nu l-am întâlnit niciodată pe părintele Antonie. Chiar dacă nu l-am întâlnit, pot să spun că-l cunosc foarte bine, din dragostea și atașamentul credincioșii din județul Vaslui, care în momentele de cumpănă, de încercare ale vieții lor alergau la părintele Antonie, ca la un reazem duhovnicesc. Acum îmi vin în  minte cuvintele Sfântului Ioan Scărarul, care spunea că ”păstorul cel adevărat poate să caute și să îndrepte, prin nerăutate, prin sârguință și rugăciune neîncetată, oile ce vin spre el”. Părintele Antonie este părintele care a putut să-i adune pe toți în casa Domnului și să le dea o direcție pe calea lui Dumnezeu. Veșnica lui pomenire!”, a spus PS Episcop Ignatie.

După aceasta, trupul neînsuflețit al părintelui arhimandrit Antonie Jeflea a fost purtat pe umeri de preoții din obștea de la Giurgeni, fiind așezat spre loc de odihnă veșnică într-un mormânt săpat în apropierea bisericii. Un mormânt plin cu flori, înscris cu mesajul floral ”Vă iubim mult!”.