Au fost opt zile-n care toți am băut agheasmă, 

Încât păream icoane dintr-o catapeteasmă.

De ne vom spăla fața, în lacrimi şi isop, 

Icoana Celui veșnic va fi nouă prosop.

Făgădui-vom astăzi: vom fi mai buni și harnici 

Și anii vieții noastre vor fi timpi mesianici.

De vom trăi cu toții în pace și-n iubire,

Tot timpul vieții noastre va fi spre mântuire.

Noi știm că facem parte dintr-un popor creștin 

Și Dumnezeu Cel veșnic simțim că e român.

Strămoșii țării noastre trăiau smeriți, discreți, 

Iar duhul teofanic îi prefăcea-n poeți.

Tot pruncul care vine în spațiul carpatin 

Se naște-n el şi darul unui poet creștin.

Azi, frați cu Eminescu aș vrea să vă numiți, 

Pe Dumnezeu-treimic de-a pururi să-L slăviți!

Români plecați în lume, oriunde vă aflați, 

Cinstiți pe Eminescu, poetul din Carpați!