După săvârșirea tainei, Înaltpreasfinția Sa a rostit rugăciuni speciale pentru bolnavii aflați pe paturile spitalelor, pentru oamenii aflați în suferință și pentru victimele teribilului accident de la clubul „Colectiv” din București. Apoi, părintele protopop Dragoș Munteanu a dat citire poemului Cine este aproapele meu, ce îl are ca autor pe Înaltpreasfinția Sa și care a fost alcătuit special pentru dumunica a XXV-a după Rusalii, fiind o versificare literară a parabolei Samarineanului milostiv.

La final, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului a adresat cuvânt de învățătură vorbind celor prezenți  despre motivația organizării unor astfel de slujbe speciale în perioada Postului Crăciunului: „Am chemat în seara aceasta la rugăciune pe cei care au dorit să fie alături de noi, pentru a se ruga pentru cei care sunt în spitale și în grea suferință”.

De asemenea, Înaltpreasfinția Sa a vorbit celor prezenți despre evenimentele petrecute în ultima vreme în societatea românească, arătând faptul că Dumnezeu, Care este învăluit în taină, se descoperă tainic celor care Îl caută și nu în adunarea zgomotoasă, atrăgând atenția asupra apropierii de El întru smerenie:  „În ultimul timp, în societatea românească au avut loc schimbări majore. Ceea ce m-a impresionat a fost nu atât entuziasmul tinerilor, deoarece acesta ne animă și pe noi care suntem vârstnici. M-a frapat faptul că din gurile lor se auzea parcă ceva străin și am meditat la cuvintele Domnului Hristos Care spune: ”Nu știți ce cereți!” Analizând agitația și tulburarea ce au animat valurile de mulțime, mi-am amintit de Moise care pe muntele Sinai fiind, înainte de a se întâlni cu Dumnezeu, L-a căutat în fenomenele dezlănțuite ale naturii, dar nu L-a întâlnit, deoarece El nu se descoperă decât în briza lejeră sau adierea de vânt care arată prezența Sa tainică, discretă, în liniștea sau mișcarea Duhului Sfânt. Această prezență aduce pacea. La fel și Biserica este ocrotită de Duhul Sfânt și este călăuzită de prezența Sa. Ea este călăuzită acolo unde Duhul o poartă întru libertate, căci Dumnezeu nu silește pe nimeni”.

Tot cu această ocazie, ierarhul a arătat dificultatea pe care o putem întâlni în lumea contemporană, încercând să regăsim în cel de lângă noi pe aproapele care să aibă nevoie de ajutorul nostru: „Pilda Samarineanului milostiv pe care am ascultat-o duminica trecută și pe care o citim de fiecare dată când săvârșim Taina Sfântului Maslu ne îndeamnă să medităm la identitatea aproapelui cu care intrăm în contact și să ne întrebăm, în contextul schimbărilor vremii în care trăim, oare cine mai este aproapele nostru, în acest conglomerat uman în care ne ducem existența?”

De asemenea, Înaltpreasfinția  Sa s-a referit în cuvântul său la atentatele întâmplate în ultima perioadă în Franța, făcând apel la solidaritate față de cei în suferință și precizând faptul că cel care ne ocrotește în necazuri este Dumnezeu: „Am arborat în biserică astăzi, la Sfântul Maslu, alături de steagul României și steagul Franței, pentru că, de câte ori aflăm că este o suferință undeva, trebuie să fim și noi solidari cu cei care suferă. Sunt unii dintre cei care sunt aici și care nu au fost niciodată în Franța sau în vreo țară străină sau undeva unde au avut loc atentate sau accidente. Sunt însă mulți care au fost martori la astfel de evenimente și care au fost ocrotiți de Dumnezeu, așa cum este ocrotită o floare care crește sub o piatră și care împarte parfumul ei îmbietor trecătorului, așa cum simt prezența pronietoare a Duhului Sfânt cei care sunt ocrotiți de Dumnezeu. Să mulțumim lui Dumnezeu că nu am fost implicați în vreo nenorocire și să ne rugăm pentru cei care au fost implicați sau martori la acestea!”.

În finalul cuvântului, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a îndemnat pe cei prezenți la pace și rugăciune, amintind că singurele arme ale creștinului împotriva răului lumii acesteia sunt crucea și rugăciunea: „Pentru faptul că este la început de post, am ținut să ne regăsim în această taină în care să resimțim mireasma Duhului Sfânt și pacea, isihia, să ne socotim aproapele celui care cade într-un astfel de accident sau cataclism sau în mâna celor care nu au conștiința valorilor bisericii. Noi nu ne manifestăm zgomotos, nu schimbăm fața lumii prin ceea ce facem, noi nu purtăm în buzunare arme albe sau de foc și nici în minte gânduri răutăcioase, ci am venit aici cu mâinile goale și curate și spunem lui Dumnezeu, în seara aceasta, să primească nimicul nostru și să ne dea o armă puternică, care să nu fie distructivă, ci arma de foc a  Duhului și arma albă a sfintei cruci de viață făcătoare, pentru a reveni la Hristos Care ne cheamă la Sine în Duhul Său cel Sfânt, la Biserica măririi și să simțim cerul lui Dumnezeu și pacea Lui”.