Format la școala mănăstirii Sihăstria în preajma marilor duhovnici ai secolului trecut, Preasfințitul Părinte Episcop Ioachim Băcăuanul a revenit în ziua serbării Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, în lavra în care altădată ucenicea lângă părinți precum  Ioil Gheorghiu, Paisie Olaru, Petroniu Tănase sau Ilie Cleopa. De această dată, Preasfinția Sa a venit pentru a se ruga la căpătâiul celui care a coordonat activitatea acestei obști timp de peste patru decenii, participând alături de Înaltpreasfințitul  Mitropolit Teofan și de Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, la slujba de înmormântare a părintelui arhimandrit Victorin Oanele, starețul mănăstirii Sihăstria. Prohodirea părintelui Victorin a fost precedată de Sfânta Liturghie, oficiată de cei trei ierarhi în Biserica „Sfânta Teodora de la Sihla“, lăcaș de rugăciune devenit neîncăpător pentru mulțimea ucenicilor fostului stareţ, dar şi pentru credincioşii veniţi din mai multe judeţe ale ţării, care au dorit să-şi ia rămas bun de la cel care le-a fost duhovnic, sfătuitor şi rugător înaintea lui Dumnezeu.  PS Varlaam Ploieşteanul a citit mesajul de condoleanţe al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, intitulat „Un mare ctitor al Mănăstirii Sihăstria şi al schiturilor ei - arhimandritul Victorin Oanele (1931-2014)“, iar arhim. Calinic Popa, egumenul mănăstirii, a adresat un cuvânt emoţionant în numele obştii mănăstirii, prin care a exprimat recunoştinţa faţă de tot ce a făcut părintele Victorin pentru monahi şi pentru mănăstire, cerând totodată o ultimă iertare. IPS Mitropolit Teofan a subliniat în cuvântul rostit calităţile de om puternic şi hotărât ale părintelui Victorin: „Am simţit o statură puternică în fiinţa părintelui Victorin, parcă aplicându-se cuvântul din Evanghelie, că o casă adevărată se zideşte pe stâncă, pentru ca valurile, vânturile, trăsnetele să n-o dărâme. Am sesizat într-însul călugărul foarte hotărât, cu determinare, cu voinţă de a-şi îndeplini ţinta, în calitate de coordonator al sfintei Mănăstiri Sihăstria. Am observat, de asemenea, dragostea de pelerini a părintelui stareţ. Orice pelerin care venea găsea Sihăstria ca pe casa lui, şi părintele, din toamnă până-n toamnă, se străduia ca beciurile sfintei aşezări mănăstireşti să fie bine alimentate, nu numai pentru cei aproximativ o sută de călugări, dar şi pentru miile de pelerini“. După slujba Înmormântării, părintele Victorin a fost condus la mormântul din cimitirul străvechii lavre, trupul său fiind așezat alături de cele ale părinților care prin pilda viețuirii lor filocalice au scris istoria spiritualității românești.