În ziua de prăznuire a Binecredinciosului Împărat Iustinian, Preasfințitul Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, a oficiat Sfânta Liturghie în Catedrala Arhiepiscopală din Roman. Frumusețea slujbei a fost încununată de hirotonia întru preot a tânărului diacon Cristian Melinte pe seama parohiei Orbic, Prototopiatul Buhuși.
În ziua de prăznuire a Binecredinciosului Împărat Iustinian, Preasfințitul Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, a oficiat Sfânta Liturghie în Catedrala Arhiepiscopală din Roman. Frumusețea slujbei a fost încununată de hirotonia întru preot a tânărului diacon Cristian Melinte pe seama parohiei Orbic, Prototopiatul Buhuși.
Bucuria binecuvântărilor arhierești din ”inima” eparhiei a continuat a doua zi, în Duminica a VIII-a după Rusalii, când Preasfințitul Părinte Ioachim Băcăuanul a slujit Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. În cadrul slujbei, ierarhul a împărtășit copiii prezenți la rugăciune în catedrală cu Sfintele Tainte, iar la final, după cum este tradiția, a rostit un cuvântul de învățătură. În contextul serbării Anului Omagial al Tainei Spovedaniei și al Sfintei Împărtășanii, ierarhul a explicat semnificația Evangheliei din această duminică. ”Cheia înţelesurilor euharistice ale înmulţirii pâinilor şi peştilor ne-o oferă Ioan Evanghelistul. În capitolul 6, după această minune, Iisus se retrage singur în munte „cunoscând că voiau să-L facă rege”, iar ucenicii au plecat cu corabia în Capernaum. A doua zi, mulţimile îl găsesc în sinagoga din Capernaum, iar Domnul le reproşează faptul că acest interes al lor este unul pur omenesc: „Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat” (In, 6,26). Următorul verset le schimbă perspectiva căutării lor şi a substanţei mâncării de care aveau, de fapt, nevoie: „lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică”. (In. 6, 27). Mai mult decât mana pe care Dumnezeu, prin mijlocirea lui Moise, a dat-o părinţilor lor în pustiu pentru nevoile trupului, Hristos este „pâinea cea adevărată”, „pâinea cea vie care s-a coborât din cer şi care dă viaţă lumii, iar cel ce va mânca din pâinea aceasta nu va mai flămânzi niciodată” (In. 6, 35). Apoi le vorbeşte deschis aceloraşi oameni pe care îi săturase în pustiu cu o zi înainte: „Eu sunt pâinea vieţii... cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu” (In. 6, 51). Acum este momentul în care Mântuitorul dezleagă înţelesul euharistic al minunii din pustiu. Sfântul Ioan evaluează acest moment în cap. 6, subliniind în mod explicit paralelismul între Hristos şi Pâinea cea vie, mutând rostirea cuvintelor de instituire a tainei Sfintei Împărtăşanii de la Cina cea de taină, în acest context, astfel încât, pentru noaptea cinei oferă un spaţiu generos doar smereniei (spălarea picioarelor) şi iubirii, care să constituie noua lege şi noul testament al creştinătăţii: „cel ce mănâncă Trupul meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică... cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el”(In. 6, 54-56)”, a precizat Preasfințitul Părinte Ioachim în cuvântul rostit.
”De aceea, trebuie să spunem că mesajul lui Hristos ce reiese din acest episod biblic al înmulţirii pâinilor este imaginea liturghiei primare din lume. Credincioşii care vor gusta din această hrană „se satură” din prezenţa lui Dumnezeu şi se adapă din apa vie care-i ajută să nu mai înseteze niciodată. Să ne străduim să vedem lucrurile în profunzimea lor!”, a conchis ierarhul.