Într-o atmosferă de adâncă trăire duhovnicească prilejuită de intrarea în Postul Mare, înconjurat de preoții slujitori la Catedrala arhiepiscopală și de credincioșii prezenți la acest popas de rugăciune, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a săvârșit slujba Canonului Sfântului Andrei Criteanul (660-740), răspunsurile la strană fiind date de Corul „Diaconia” al Catedralei arhiepiscopale.
După rostirea cu glas tânguitor a stihurilor canonului de pocăință, ritmate și secondate de cântarea stranei „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă”, ce amintește de rugăciunea smerită a vameșului, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a îndemnat pe credincioșii prezenți să înmulțească rugăciunea, să desăvârșească postirea și să nu uite să-și manifeste iubirea milostivă față de semenii aflați în necazuri, aducând în actualitate câteva date biografice din viața Afântului Andrei Criteanul: „Sfântul Andrei Criteanul a fost un mare episcop misionar, a dezvoltat lucrarea filantropică a Bisericii, s-a ocupat de educația tineretului din eparhia sa, a ajutat pe creștinii care au suferit de pe urma incursiunilor musulmanilor în insula Creta. A fost un bun predicator, iar pentru încurajarea participării poporului la viața liturgică a Bisericii a compus o mulțime de cântări și imne liturgice și de aceea, anul acesta, când noi în Biserică facem pomenire în deosebi de imnografii care au scris imnuri de-a lungul secolelor și de cântăreții care le cântă, canonul Sfântului Andrei Criteanul parcă are o valoare și mai mare în ochii noștri, el fiind un canon de pocăință pe care un teolog l-a numit „cântecul lacrimilor”. Sfântul Andrei a trecut în viața veșnică în anul 740, când se reîntorcea de la Constantinopol în Creta”.
De asemenea, ierarhul a vorbit despre semnificațiile acestui canon de pocăință, amintind, între altele, faptul că textul acestor imnuri este un permanent dialog al creștinului cu propria conștiință, o adâncă tânguire pentru faptul că nu a urmat pilda frumoasei viețuiri a personalităților a căror viață este relatată de Sfintele Scripturi, un strigăt tânguitor și o nesfârșită dorință de întoarcere la viețuirea curată prin nevoința pocăinței: „Este un canon de pocăință, adică un lung imn liturgic având peste 250 de stihiri alcătuite din 9 ode compuse la rândul lor din stihiri scurte de pocăință ritmate de invocația „Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă!”, cerere care amintește de rugăciunea vameșului din prima duminică a Triodului, și care este ritmul de pocăință și rugăciune al celui care, conștientizând starea de păcat în care se află, dorește iertarea și reîntâlnirea cu Dumnezeu. Acest canon să fie o icoană a pocăinței care trezește în noi dorința de a fi iertați și împăcați cu Dumnezeu, trecând prin cele trei căi ale desăvârșirii: pocăința, iluminarea și starea de teosis”.
Slujbele specifice acestei perioade liturgice se vor desfășura la Catedrala arhiepiscopală „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman în conformitate cu programul anunțat și postat pe Site-ul oficial al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului eprb.ro.
