După săvârșirea Sfinte Liturghii de către un sobor de ieromonahi, sub protia părintelui arhimandrit Pimen Costea, vicar eparhial, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a oficiat slujba Parasatasului pentru părintele Serafim Huzdup, la împlinirea a patru ani de la nașterea sa în ceruri, la vârsta de numai 47 de ani.

La finalul slujbei de pomenire, în fața familiei îndoliate, a obștii de la Mănăstirea Runc, a membrilor soborului și a fiilor și fiicelor duhovnicești ai părintelui Serafim, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a adresat un cuvânt de mângâiere duhovnicească amintind despre faptele și calitățile sufletești ale celui care în studenție a fost ucenic al părintelui Teofil Părăian și care, după anii de formare monahală sub îndrumarea duhovnicilor din Poiana Runcului, a îndeplinit la Centrul eparhial de la Roman ascultarea de consilier eparhial și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, timp de 18 ani. Totodată, Înaltpreasfinția sa a precizat faptul că părintele Serafim, deși a murit în urmă cu patru ani, continuă să vorbească ucenicilor prin faptele sale paradigmatice, care au rodit în viața acestora:

„Sfinții se odihnesc în Împărăția lui Dumnezeu, iar noi le urmăm exemplul. Când facem pomenirea pentru cineva care a plecat la cele veșnice, de multe ori din generație în generație, așa cum ne pomenim eroii, cum ne pomenim voievozii, ctitorii care au fondat așezămintele și lăcașurile în care ne odihnim ființa, noi vorbim de cele mai multe ori despre faptele celui plecat dintre noi. De ce vorbim despre morți numai de bine? Pentru faptul că ei nu se mai pot apăra. Timpul lor din această viață s-a scurs. Ei nu mai pot adăuga nimic la faptele lor. Toată viața unui om trebuie să fie o liturghie, o împăcare, o comuniune și atunci Hristos Se împărtășește euharistic și prin iubirea Sa, prin semnele iubirii Sale cu care a bornat calea nostră către Eshaton. Am săvârșit slujba de pomenire pentru un părinte care a murit aici când și-a depus jurământul în fața altarului și a fost tuns în viața monahală. El a murit cu trupul acum patru ani, dar acum ne vorbește prin faptele pe care le-a făcut și prin cuvintele pe care le-a rostit și sfaturile care vedem că s-au materializat în viața ucenicilor pe care i-a avut. Iată, deci, un om care a știut să marcheze timpul său, să meargă spre Eshaton împreună cu ceilalți, înțelegând că monahul zilelor noastre se leapădă de sine pentru a face totul pentru celălalt. Monahul s-a retras din lume, dar el rămâne util pentru că se roagă pentru lume. Avem credința că cel ce a plecat dintre noi se roagă pentru noi. De patru ani noi ne-am amintit mereu, am făcut anamneză în Liturghie și în aceste pomeniri arătând prin aceasta că nu am uitat pe vrednicul părinte Serafim. Să ne deschidem inimile și să lăsam lumina lui Hristos să ne lumineze adâncimile sufletelor”. 

Răspunsurile liturgice au fost oferite de corul „Diaconia” al Catedralei arhiepiscopale „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman.

                                                                                          ***

Preacuviosul Arhimandrit Serafim HUZDUP s-a născut în data de 17 septembrie 1973, în oraşul Podu Iloaei, jud. Iaşi şi, după finalizarea studiilor liceale, a urmat cursurile Facultăţii de Silvicultură şi Exploatări Forestiere a Universităţii din Braşov, obţinând, în anul 1997, titlul de inginer forestier, specializarea silvicultură. În perioada studiilor universitare, a fost apropiat de Mănăstirea Sâmbăta de Sus, frecventând slujbele de aici şi fiind unul din ucenicii vrednicului de cinstire Arhim. Teofil Părăian, pe care l-a însoţit în nenumărate rânduiri la conferinţele ASCOR susţinute în diferite oraşe din ţară.

În anul 1997 a fost primit în obştea Mănăstirii Runc, anul următor a fost călugărit şi hirotonit ierodiacon, iar, în anul 2000, a fost hirotonit ieromonah pe seama mănăstirii. 

A îndeplinit mai multe ascultări, între care cea de bibliotecar şi secretar pe care le-a organizat şi introdus în sistemul digital.

Preacuvioşia Sa a urmat şi cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, Iaşi pe care le-a absolvit în anul 2003, obţinând titlul de licenţiat, iar în perioada 2003-2006 a urmat cursurile postuniversitare, obţinând Diploma de Master în Teologie.

Între anii 2002-2005 a fost numit exarh al mănăstirilor din cadrul Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, iar din 2009 ocupă funcţia de consilier silvic şi agricol la Centrul eparhial, implicându-se cu responsabilitate în gestionarea durabilă a fondului forestier aflat în proprietatea Eparhiei Romanului şi Bacăului.

În urma trecerii sale în veșnicia lui Dumnezeu, trupul său a fost înhumat în cimitirul Mănăstirii Runc.

(Pr. Valentin Băltoi)