Evenimentul, realizat cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, care este o constantă culturală a preocupărilor Asociației organizatoare, a adus împreună teologi, medici, istorici, critici literari, precum și iubitori de frumos. Invitații acestui eveniment deosebit au fost părintele lect. univ. dr. Ilarion Mâță, consilier în cadrul sectorului social-filantropic al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, părintele prof. dr. Adrian Alexandrescu, inspector de specialitate în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Bacău, doamna medic cardiolog dr. Flavia Cătălina Corciovă din cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare din Iași, domnul conf. univ. dr. Ioan Dănilă din cadrul Universității ,,Vasile Alecsandri” Bacău și doamna profesor dr. Livia Liliana Sibișteanu. 

Programul simpozionului, moderat de către doamna prof. Teodora Plăeșu, președinta Asociației, a debutat cu rugăciunea pentru cei bolnavi, alcătuită de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, rostită de către părintele consilier Ilarion Mâță, care a transmis și mesajul de binecuvântare al Ierarhului. În continuare, plecând de la cuvintele părintelui Patriarh Daniel că „viața și sănătatea sunt darurile cele mai de preț ale omului contemporan”, preacucernicia sa a realizat un istoric al asistenței sociale, începând de la textele scripturistice și mergând până în contemporaneitate: „Hristos Domnul este medicul și medicamentul: medic în Biserică pentru cei care caută sănătatea trupească și sufletească și medicament în Sfânta Euharistie. Putem vorbi despre Biserica din Spital și despre Spitalul din Biserică, fiindcă grija față de bolnavi este o responsabilitate socială și morală. Scopul vindecării este mântuirea și îndumnezeirea omului. Și medicul și preotul caută să dăruiască sănătate, dar scopul final rămâne îndumnezeirea omului. Există o permanentă grijă față de bolnavi în scrierile Sfinților Părinți, mergând din veacul apostolic și până la Sfântul Grigorie Palama. De asemenea, în Țările Române au existat mereu bolnițe pe lângă mănăstiri ca Dragomirna, Dealu, Neamț, Precista Mare din Roman sau biserica Sfântul Spiridon din Iași. În actul medical, dar și în cel duhovnicesc, a existat și trebuie să existe o abordare holistică a persoanei și nu o reducere a ei doar la dimensiunea sa patologică. De aceea există o colaborare strânsă între preot, medic și ceilalți specialiști în tratarea celor bolnavi”. 

În partea a doua a alocuțiunii sale, a fost expusă învățătura părintelui Dumitru Stăniloae privitoare la relația dintre medic și preot. Astfel, în viziunea sfântului mărturisitor, preotul este colaboratorul esențial al medicului la vindecarea bolnavilor. Creștinismul, ca și medicina, are la bază aceeași milă față de omul ajuns în suferință și neputință. Ambele izvorăsc din aceeași compătimire și hotărâre de ajutorare. În încheierea cuvântului, părintele consilier a ilustrat o imagine de ansamblu a implicării actuale a Bisericii Ortodoxe Române în asistența socială prin prezentarea programelor naționale „Sănătate pentru sate” și ,,Donează sânge, salvează o viață”, precum și a programelor eparhiale concretizate în centre pentru vârstnici, îngrijire la domiciliu, centre de recuperare și reabilitare a copiilor și tinerilor cu dizabilități, centre de recuperare a persoanelor dependente și spitalul Precista Mare din Roman.

Doamna doctor Flavia Cătălina Corciovă a susținut prezentarea cu tema „Sinergia medico-duhovnicească în actul terapeutic”. Plecând de la premisa că societatea modernă în care trăim are adesea tendința de a crea false dihotomii sau divergențe între lumea așa-numit rațională sau științifică și comunitatea religioasă, domnia sa a accentuat rolul credinței în promovarea vieții sănătoase și a identificat originea spirituală a bolilor, așa cum apare ilustrată în literatura patristică, dar și în cea medicală. De asemenea, a amintit auditoriului puterea tămăduitoare a postului și a rugăciunii, aducând numeroase exemple din practica și studiile medicale, dar și legătura dintre anxietate și depresie și bolile cardiovasculare. Vindecarea este întotdeauna un proces interior, propriu fiecărui organism. Toate procedurile medicale sunt doar adjuvante, stimulatoare sau acceleratoare ale acestui proces. Procesele reparatorii sunt scrise în codul nostru genetic, iar boala apare când acestea sunt depășite sau deteriorate. Niciun antibiotic, oricât de puternic, nu va vindeca un organism incapabil de reacție, și nicio intervenție chirurgicală, chiar exemplar executată, nu va ajuta dacă mecanismele proprii de apărare sunt nefuncționale. Vindecarea presupune credința în vindecare, o conștientizare, o mărturisire și o abandonare a păcatelor, dar și o manifestare a recunoștinței pentru vindecare. În acest proces, medicii devin ,,vehicul al energiilor dumnezeiești”, cu conștiința smerită a darului lui Dumnezeu lucrător întru dânșii. Triada pacient – medic – preot trebuie să rămână mereu subscrisă cuvintelor Mântuitorului: „Unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, acolo voi fi și Eu” (Matei 18, 20).

Dialogul dintre credință și știință a continuat cu prelegerea „Cuvântul lui Dumnezeu și puterea-I vindecătoare” susținută de părintele prof. dr. Adrian Alexandrescu. Pornind de la cuvântul ca „verbalizare a ceea ce trăim” și de la omniprezența acestuia, părintele inspector a observat diversitatea definirii din punct de vedere lingvistic, medical, psihologic sau energetic, precum și forța vindecătoare a Cuvântului lui Dumnezeu și exemple de vindecare propriu-zisă. Cuvântul lui Dumnezeu este medicamentul Lui, este agentul vindecării, are în sine capacitatea de a produce vindecare. Sfântul Evanghelist Ioan ne spune că puterea Cuvântului lui Dumnezeu este chiar puterea lui Dumnezeu, o forță necreată și veșnică, izvorâtă din ființa Sa divină. Prin Cuvânt, Dumnezeu creează și recreează lumea, iar noi, prin credinţa Cuvântului, înţelegem că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd (Evrei 11,3). Părintele a oferit ulterior numeroase exemple veterotestamentare ale cuvântului izvorât din gândul negativ care conduce la boli sufletești. Boala este consecința păcatului, o pierdere a binecuvântării lui Dumnezeu. Mântuitorul Hristos vorbește fiecărui om și așteaptă răspunsul acestuia, iar mântuirea și sănătatea fiecăruia depinde de răspunsul dat.

Doamna profesor dr. Livia Liliana Sibișteanu a identificat mesajul umanist adus de creștinism în societatea antică, prin prezența preotului la căpătâiul bolnavului. Au fost subliniate și provocările morale actuale, care lovesc în trei mari valori ale spiritului uman: munca, educația și identitatea personală. Disoluția identității personale conduce la disoluția societății și la pierderea valorilor reale ale acesteia, precum și la o abdicare a omului de la statutul său de coroană a creației și purtător al chipului lui Dumnezeu. 

Domnul conf. univ. dr. Ioan Dănilă a subliniat etimologia termenului cuvânt, provenit din limba latină de la conventum - a veni împreună, unul spre celălalt,  a stabilit legătura între triada realitate - sens – formă și a anunțat inițierea proiectului „De la casa Alecsandri la casa Zeletinilor”, care vizează salvarea casei memoriale a academicienilor din familia Zeletin.

 În încheiere, după ce a fost adus prinos de mulțumire gazdelor evenimentului, invitaților, părintelui Costică Abageru și participanților, președinta Asociației, doamna profesor Teodora Plăeșu, a anunțat viitoarele proiecte ale Asociației.

Simpozionul Județean ,,Vindecarea trupească și sufletească”  a fost încununat la final cu  rugăciune și cu binecuvântarea transmisă tuturor celor prezenți de a fi lucrători ai propriei sănătăți trupești și, mai ales, sufletești.

(Prof. Adrian-Viorel Nechita)