Evenimentul duhovnicesc a început în după amiaza zilei de vineri, în ajunul Praznicului Înălțării Sfintei și de viață dătătoarei Cruci, la poalele dealului Muncelului, acolo unde sute de credincioși au participat la o procesiune pe o distanță de 2 kilometri cu Icoana Maicii Domnului Pantanassa din cadrul Catedralei Arhiepiscopale „Sfânta Parascheva” din Roman, adusă la Schitul Muncel cu prilejul acestei sărbători. În cadrul evenimentului a fost intonat și Imnul de laudă și Preacinstire a Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, scris de către Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Ioachim.
Ultima oprire a pelerinilor prezenți pe „Calea Crucii” a fost Schitul Muncel, cu hramurile „Izvorul Tămăduirii” și „Sfântul Nicolae” din județul Neamț. Sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului s-au săvârșit în cadrul așezământului monahal Slujba Vecerniei unită cu Litia și a Aghiesmei, iar din soborul slujitorilor au făcut parte părintele arhimandrit Pimen Costea, vicar eparhial, părintele protopop Dan Alexandru Antoce, Protopopiatul Roman, părintele arhimandrit Nicodim Bițic, duhovnic al așezământului monahal de la Itești, părintele protosinghel Mina Ciobotaru, starețul Schitului, precum și numeroși monahi, preoți și diaconi.
De asemenea, Înaltpreasfinția Sa a sfințit un așezământ social, pe care l-a pus sub ocrotirea Sfântului și Marelui Mucenic Mina:
„Astăzi, cei care am urcat această colină a bucuriei și a Crucii în același timp și vă puteți denumi pelerini pentru faptul că ați urcat Golgota închinându-vă la cele 12 cruci care amintesc de cele 12 popasuri sau căderi ale Domnului Iisus Hristos. Cunoaștem cu toții faptul că la plinirea vremii Domnul a urcat pe Golgota și a fost răstignit, îngropat și a fost cu sufletul coborât la iad pentru ca apoi să înceapă un urcuș spre Înviere și spre transcendentul lui Dumnezeu. Atfel și noi, ducând propria noastră Cruce, vom ajunge față către față cu Dumnezeu, vom vedea cât se va recunoaște Domnul în faptele și în cuvintele pe care le-am făcut spre slava Lui. Astăzi este ziua înnoirii Bisericii care a primit Sfânta Cruce după ce a fost aflată din nou, din pântecele pământului, descoperintă de către Sfânta Elena care a scos-o dărâmând un templu păgân construit pe locul Golgotei și al mormântului lui Hristos de odinioară, de către împărații persecutori care au urmat pe scaunul Romei de la Augustus.
Toți creștinii din acele timpuri, care au crezut în Cruce și au văzut ridicându-se dincolo de ea Soarele Hristos, au pătimit și ei asemenea Celui care a socotit Crucea nu ca armă de tortură ci ca altar de jertfă pe care s-a săvârșit Iubirea, deci atunci când veți vedea
Crucea înălțându-se pe turlele bisericilor, la răspântiile drumurilor, pe piepturile credincioșilor sau în mâna preoților, atunci să știți că sunteți pe calea cea bună și prin închinăciunea noastră față de Cruce știm că devine un izvor de viață dătător, care adapă sau stinge setea sufletelor noastre. Prin ea primim acea deplinătate a Domnului Iisus în istorie și iată că această urmare a lui Lui pe acest drum ne ajută să rămânem pe cale pentru că însuși Mântuitorul ne spune „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”.
A îndrăzni în Iisus Hristos înseamnă a fi martorului Lui, a merge pe aceeași cale pe care a mers El, înseamnă a lua Crucea necazurilor, a suferințelor, a răbdării pe a o urca pe propria Golgotă pentru faptul că fiecare suflet devine însăși o Golgotă pe care mergem cu toată ființa noastră, iar cei care recunosc însemnul acesta, devenit din armă de tortură semnul Fiului omului, cunosc și faptul că ea este și semnul identității noastre creștine. La sfârșitul veacurilor o vom vedea pe norii cerului, așa cum ne asigură Sfântul Apostol Pavel când spune că „Cuvântul crucii nebunie este pentru cei ce pier; dar pentru noi cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu”.
Cu prilejul împlinirii a 15 ani de la ridicarea Episcopiei Romanului și Bacăului la rang de Arhiepiscopie, IPS Ioachim a înălțat rugăciuni de mulțumire și de binecuvântare cu ocazia acestei aniversări, subliniind deopotrivă meritele predecesorilor săi pe scaunul vlădicesc de la Roman, precum și continuitatea lucrării duhovnicești în cadrul Eparhiei:
„Azi e o zi însemnată pentru calendarul Eparhiei Romanului și Bacăului pentru faptul că de 15 ani cu ajutorul lui Dumnezeu ducem Crucea împlinirilor Centrului Eparhial de la Roman, care la această dată, a fost înălțață la rang de Arhiepiscopie și știți foarte bine că această recunoaștere este în primul rând meritul predecesorilor, faptele lor, împlinirile lor. Acum 15 ani s-a dat o perspectivă acestei Eparhii istorice, cea mai veche, care nu și-a schimbat niciodată scaunul vlădicesc de la Roman de la Alexandru cel Bun până la smerenia noastră.
Câți au trecut în toți acești 632 de ani prin fața Catedralei Arhiepiscopale de astăzi sau prin fața celorlalte centre bisericești sau a obiectelor de patrimoniu prin care noi ne recunoaștem identitatea noastră în Iisus Hristos și care au fost păstrate cu multă acrivie și jertfă de către poporul și înaintașii noștri? Toate acestea noi le-am prezentat ca motivație pentru ca această Eparhie să devină Arhiepiscopie, să fie pe scaunul sau în dipticele Patriarhiei Române, acolo unde trebuia să fie de mai multe veacuri, dar a rânduit Bunul Dumnezeu ca noi să fim cei care să primim acest dar din partea Sfântului Sinod de a deveni Arhiepiscopie, adică o demnitate specială pentru Eparhia noastră.
Și mă veți întreba de ce nu s-a făcut această sărbătoare la Centrul Eparhial? Pentru că după ce a fost ridicată la rang Episcopia noastră, noi am fost chemați să arătăm că această demnitate și bunăvoință a Sfântului Sinod trebuie continuată prin muncă și asumare permanentă. Iar astăzi, prin prezența preacucerniciilor voastre și a credincioșilor, urcând pe această Golgotă spre mănăstire, am arătat împreună atașamentul față de Eparhia noastră și față de obiectivele Centrului Eparhial, pe care le-am împlinit cu voia lui Dumnezeu. Iată astăzi darul lui Dumnezeu, deși mă socotesc nevrednic, Domnul pe cele neputincioase le-a vindecat, celor cu lipsuri le-a dăruit har și primind acest har am urcat Golgota împreună cu dumneavoastră, rugându-ne ca Dumnezeu să ne regăsească atunci când vom merge în transcendentul divin în faptele și în împlinirile noastre ale tuturor.
Nu suntem aici pentru a etala ce am făcut în cei 15 de ani, dar pentru faptul că am ajuns pe colina aceasta unde s-a zidit această biserică și acest așezământ, aghiazmatar și foișor arată faptul că se lucrează, iar frățiile voastre lucrați în puterea Duhului Sfânt și dacă vă recunoașteți în ierarhul care a primit atunci demnitatea de Arhiepiscop înseamnă că suntem pe calea cea bună și vă îndemn ca acest popas de liniște duhovnicească să fie pentru fiecare o anamneză a însemnătății Sfintei Cruci în viața fiecăruia.
Prin ziua de astăzi, prin vântul acesta care adie ne amintim de Sfântul Duh care odihnește și care trece peste tot ca o adiere, nestricând nimic ci revigorând și întărind, dăuind nădejde pentru a urma mai departe calea, ridicând pânzele corabiei în care suntem, și anume Sfânta Biserică, iar acest vânt ne va propulsa spre limanurile mântuirii, așa cum regăsim amintit în imnografia noastră bisericească”.
La finalul manifestării, părintele protosinghel Mina Ciobotaru a mulțumit Înaltpreasfinției Sale pentru prezență, precum și tuturor celor care au înfrumusețat evenimentul duhovnicesc:
„Mulțumim Bunului Dumnezeu și Maicii Domnului pentru ziua de astăzi pentru că a rânduit ca vremea să țină cu noi pentru a putea face pelerinajul „Calea Crucii” și pentru faptul că am putut să ne adunăm la schitul nostru. Așa cum a spus Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim, în anul 2021, atunci când cu binecuvântarea Înaltpreasfinției Sale am început lucrările la acest schit și la această biserică s-a adunat câte un lucru pentru noi. Inclusiv astăzi a binecuvântat Maica Domnului să se facă parte și să se împodobească toate cele ce s-au pus la mănăstirea aceasta, icoana făcătoare de minuni, o copie a celei de mănăstirea Vatopedu, din Sfântul Munte Athos și pentru acest fapt mulțumim fiecărui credincios în parte pentru faptul că au participat la împodobirea mănăstirii noastre cu icoana Maicii Domnului.
Răspunsurile de la strană au fost oferite de către Corul Parohiei Lazaret, din Bacău.
***
În data de 13 septembrie 2009, Eparhia Romanului a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie prin decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Episcopia Romanului primind atunci titulatura Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului. Cu această ocazie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a conferit rangul de Arhiepiscop întâistătătorului acestei eparhii.
Pe parcursul celor 15 ani, prin coordonarea și dragostea primului arhiepiscop ales al acestei Eparhii, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim, în cadrul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului au fost desfășurate numeroase activități pastoral-misionare, social-filantropice și culturale, au fost construite și restaurate numeroase biserici, au fost înființate centre social-caritabile și a fost desfășurată o bogată activitate editorială.
Constantin Răzvan Popovici
